Management · Funcțiile managementului în detaliu
Planificarea și previziunea
Intermediar45 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Deosebești misiunea, viziunea și obiectivele și rescrii un obiectiv vag ca obiectiv SMART.
- Asociezi planurile strategice, tactice și operaționale cu orizontul de timp și nivelul managerial potrivit.
- Construiești bugetul unei firme mici și calculezi pragul de rentabilitate și marja de siguranță.
Teorie
Ideea centrală: previziunea răspunde la trei întrebări, în ordine. De ce existăm? (misiunea). Unde vrem să ajungem? (viziunea și obiectivele). Cum și cu ce bani ajungem acolo? (planurile și bugetul). Un plan fără obiective clare nu are direcție, iar un obiectiv fără buget rămâne o dorință.
În toată lecția urmărim același exemplu ipotetic: cofetăria lui Andrei, cu 5 angajați, care vinde torturi la comandă.
Partea 1. Misiunea și viziunea
Pentru cofetărie:
- misiune: „Facem torturi la comandă din ingrediente naturale pentru familiile din oraș, ca fiecare aniversare să aibă un desert făcut special pentru ea”;
- viziune: „În trei ani, să fim prima cofetărie la care se gândesc oamenii din oraș când au o aniversare”;
- valori: ingrediente naturale, punctualitate la livrare, respect pentru clienți și colegi.
O misiune bună este scurtă, concretă și ajută la decizii: o comandă de 500 de prăjituri industriale pentru un supermarket nu se potrivește cu ea, chiar dacă aduce bani.
Partea 2. Obiectivele și regula SMART
Un obiectiv este un rezultat concret pe care organizația vrea să îl atingă într-un anumit timp. Obiectivele formează o ierarhie, ca o cascadă:
- obiective fundamentale (ale întregii firme, pe ani): „creștem vânzările cu 20% în următorii doi ani”;
- obiective derivate (pe compartimente): „vânzările online cresc la 30 de comenzi pe lună”;
- obiective specifice și individuale (pe echipe și oameni): „vânzătoarea răspunde la orice comandă online în cel mult două ore”.
Fiecare obiectiv de jos trebuie să ajute la atingerea celui de deasupra. Ca să fie util, un obiectiv se scrie după regula SMART:
| Literă | Înseamnă | Întrebarea de control |
|---|---|---|
| S | Specific | Ce anume vrem să schimbăm? |
| M | Măsurabil | Prin ce număr vedem că am reușit? |
| A | Accesibil (realizabil) | Avem resursele să reușim? |
| R | Relevant | Ajută la misiune și la obiectivul de deasupra? |
| T | Încadrat în timp | Până când? |
Exemplu. Obiectivul vag „vrem să vindem mai mult” devine: „Vindem 120 de torturi la comandă pe lună până la 30 iunie, față de 100 acum, prin comenzi online și un cofetar angajat cu jumătate de normă”. Acum știi ce, cât, cum și până când.
Partea 3. Planurile: strategice, tactice, operaționale
Un plan descrie acțiunile, responsabilii, termenele și resursele prin care se ating obiectivele. După orizont și nivel, planurile sunt de trei feluri:
| Tip de plan | Orizont | Cine îl face | Exemplu la cofetărie |
|---|---|---|---|
| Strategic | 3–5 ani | Managementul de vârf | Deschiderea unui al doilea punct de lucru |
| Tactic | 1 an, pe trimestre | Managementul mediu | Planul de vânzări și de marketing pe anul viitor |
| Operațional | Zile, săptămâni, o lună | Managementul operațional | Programul de producție și turele din săptămâna viitoare |
Cu cât orizontul e mai scurt, cu atât planul e mai detaliat și mai sigur. Planul strategic spune „ce” și „de ce”; planul operațional spune „cine face, ce, la ce oră”. Planurile operaționale pot fi unice (pentru o acțiune care nu se repetă, ca deschiderea punctului nou) sau permanente (proceduri și reguli folosite mereu, ca rețeta standard sau regula de primire a comenzilor).
Partea 4. Bugetul
Bugetul unei firme mici pornește de la câteva mărimi:
- = cantitatea vândută (torturi pe lună);
- = prețul unui tort;
- = costurile fixe, care nu depind de cantitate (chirie, salarii de bază, utilități de bază);
- = costul variabil pe unitate (ingrediente, ambalaj, pentru un tort).
Formulele bugetului:
În cuvinte: cifra de afaceri () este prețul înmulțit cu cantitatea; costul total () este costul fix plus costul variabil al tuturor unităților; profitul () este diferența dintre ele.
Exemplu ipotetic: = 150 lei, = 60 lei, = 6.300 lei pe lună, plan = 120 de torturi.
- Cifra de afaceri: 150 × 120 = 18.000 lei.
- Costul variabil total: 60 × 120 = 7.200 lei.
- Costul total: 6.300 + 7.200 = 13.500 lei.
- Profitul: 18.000 − 13.500 = 4.500 lei.
Partea 5. Pragul de rentabilitate și marja de siguranță
Fiecare tort vândut aduce 150 lei, dar consumă 60 lei ingrediente. Restul de 90 lei este marja de contribuție unitară: suma cu care un tort ajută la plata costurilor fixe. Pragul de rentabilitate este cantitatea la care marjele adunate acoperă exact costurile fixe, iar profitul este zero:
Calcul: 6.300 : (150 − 60) = 6.300 : 90 = 70 de torturi. Sub 70 de torturi pe lună, cofetăria pierde bani; peste 70, câștigă câte 90 lei la fiecare tort în plus. Verificare: la 120 de torturi, (120 − 70) × 90 = 50 × 90 = 4.500 lei, exact profitul din buget.
Marja de siguranță arată cât pot scădea vânzările planificate până la prag:
Calcul: (120 − 70) : 120 × 100 ≈ 41,7%. Vânzările pot scădea cu aproape 42% față de plan înainte ca firma să intre în pierdere. Cu cât marja e mai mare, cu atât planul e mai sigur.
Video
Setting Goals the SMART Way
de Lattice
Se încarcă de pe YouTube
Setting Goals the SMART Way · de Lattice · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Alege un obiectiv personal (de exemplu, la învățat) și rescrie-l după cele cinci litere SMART din clip.
Exemple grafice
Graficul arată bugetul cofetăriei pentru orice cantitate între 0 și 150 de torturi pe lună. Linia cifrei de afaceri pornește din zero; linia costului total pornește de la costul fix de 6.300 lei.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Torturi pe lună | Lei pe lună |
|---|---|---|
| Cifra de afaceri | 0 | 0 |
| Cifra de afaceri | 150 | 22.500 |
| Cost total | 0 | 6.300 |
| Cost total | 150 | 15.300 |
| Cost fix | 0 | 6.300 |
| Cost fix | 150 | 6.300 |
| Prag: 70 de torturi | 70 | 10.500 |
| Plan: CA 18.000 | 120 | 18.000 |
| Ct 13.500 | 120 | 13.500 |
Ce vedem:
- la stânga pragului, linia costului total este deasupra cifrei de afaceri: zona de pierdere;
- la dreapta pragului, cifra de afaceri trece deasupra: distanța verticală dintre linii este profitul;
- la 120 de torturi, distanța este 18.000 − 13.500 = 4.500 lei.
Încearcă singur: dacă chiria crește și costul fix ajunge la 7.200 lei, unde se mută pragul? Calcul: 7.200 : 90 = 80 de torturi. Linia costului total urcă paralel, iar pragul se mută spre dreapta.
Concluzie: bugetul nu e doar o listă de cheltuieli. Cu el vezi de la ce volum planul începe să aducă profit și cât de mult poți greși în estimarea vânzărilor fără să intri în pierdere.
Aprofundare
Bugetul static și bugetul flexibil
Bugetul de mai sus este static: e făcut pentru o singură cantitate (120 de torturi). Să zicem că în iunie s-au vândut doar 100 de torturi, iar costurile reale au fost 12.400 lei. Comparat cu bugetul static (13.500 lei), pare o economie de 1.100 lei. Dar era firesc să cheltui mai puțin, pentru că ai făcut mai puține torturi.
Bugetul flexibil recalculează costurile pentru cantitatea realizată: 6.300 + 60 × 100 = 12.300 lei. Față de el, costurile reale sunt cu 100 lei mai mari. Abaterea reală de cost este nefavorabilă, iar problema principală este volumul: 20 de torturi nevândute înseamnă 20 × 90 = 1.800 lei profit pierdut.
Bugetarea de la zero
În bugetarea obișnuită („incrementală”), pornești de la bugetul de anul trecut și adaugi un procent. Metoda e rapidă, dar păstrează și cheltuielile inutile. Bugetarea de la zero (zero-based budgeting) cere justificarea fiecărei cheltuieli de la început, ca și cum firma ar porni acum. Este mai lentă, dar scoate la iveală costurile care nu mai servesc obiectivelor. Metoda a fost popularizată de Peter Pyhrr, la Texas Instruments, în jurul anului 1970.
Limitele regulii SMART
Regula SMART a fost formulată de George T. Doran într-un articol din revista Management Review, în 1981. Este utilă pentru obiectivele operaționale, dar are limite. Un obiectiv „accesibil” poate fi prea comod: unele firme folosesc și obiective foarte ambițioase, pe care nu le ating integral, dar care împing echipa mai departe. Iar ce e ușor de măsurat nu e mereu ce contează: numărul de torturi se numără ușor, mulțumirea clienților mai greu.
Planificarea pe scenarii
Când viitorul e nesigur, un singur plan nu ajunge. Managerii pregătesc mai multe scenarii (pesimist, de bază, optimist) și verifică ce s-ar întâmpla cu profitul în fiecare. La cofetărie: 80, 120 și 140 de torturi. Profitul ar fi (80 − 70) × 90 = 900 lei, 4.500 lei, respectiv (140 − 70) × 90 = 6.300 lei. Dacă și scenariul pesimist rămâne peste prag, planul e robust.
Limite ale modelului de prag
Formula presupune un preț fix și un cost variabil constant pe unitate. În realitate, pentru a vinde mai mult poți fi nevoit să faci reduceri, iar la volume mari pot apărea ore suplimentare, deci crește. Pentru o firmă cu mai multe produse, pragul se calculează cu o marjă de contribuție medie, ponderată cu structura vânzărilor.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.