Management · Funcțiile managementului în detaliu
Controlul și evaluarea performanței
Intermediar50 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Alegi și calculezi indicatori de performanță (KPI) potriviți, cu abaterile lor absolute și relative.
- Deosebești controlul preventiv, concomitent și ulterior și construiești un Balanced Scorecard simplu.
- Evaluezi un angajat cu un scor ponderat și recunoști erorile frecvente de evaluare.
Teorie
Ideea centrală: „ce nu se măsoară nu se poate conduce”, dar nici tot ce se măsoară nu contează. Controlul bun alege câțiva indicatori care arată dacă firma își atinge obiectivele, îi urmărește la timp și duce la corecții. Evaluarea angajaților aplică aceeași logică la nivelul fiecărui om.
Partea 1. Indicatorii de performanță
Un indicator de performanță este un număr care arată cât de bine se desfășoară o activitate. Un KPI (key performance indicator, indicator-cheie) este unul dintre puținii indicatori legați direct de un obiectiv important. O firmă poate calcula zeci de indicatori, dar urmărește îndeaproape doar 5–10 KPI.
Un KPI bun are o definiție clară (cum se calculează), o țintă (ce valoare vrem), o frecvență (zilnic, lunar) și un responsabil. Indicatorii pot fi:
- de rezultat (lagging): arată ce s-a întâmplat deja (profitul lunii);
- de anticipare (leading): anunță rezultatele viitoare (numărul de comenzi primite azi pentru săptămâna viitoare, procentul de clienți care revin).
Indicatori frecvenți, cu formulele lor (exemplu ipotetic: o cafenea, într-o lună):
| Indicator | Formula | Calcul pentru cafenea |
|---|---|---|
| Bonul mediu | vânzări : număr de bonuri | 90.000 : 4.000 = 22,5 lei |
| Productivitatea muncii | vânzări : număr de angajați | 90.000 : 6 = 15.000 lei pe angajat |
| Rata profitului | profit : cifra de afaceri × 100 | 9.000 : 90.000 × 100 = 10% |
| Rata reclamațiilor | reclamații : comenzi × 100 | 20 : 4.000 × 100 = 0,5% |
| Rata fluctuației personalului (pe an) | plecări : număr mediu de angajați × 100 | 3 : 6 × 100 = 50% |
Pentru fiecare KPI compari realizatul () cu ținta sau planul ():
În cuvinte: abaterea absolută este diferența; abaterea relativă este diferența împărțită la plan, ori 100; gradul de realizare este realizatul împărțit la plan, ori 100. Ținta bonului mediu este 25 lei:
- abaterea absolută: 22,5 − 25 = −2,5 lei;
- abaterea relativă: −2,5 : 25 × 100 = −10%;
- gradul de realizare: 22,5 : 25 × 100 = 90%.
Observă că gradul de realizare și abaterea relativă spun același lucru în două feluri: 90% realizat înseamnă 10% sub plan.
Partea 2. Tipurile de control după momentul lui
| Tipul | Când | Ce verifică | Exemplu la cafenea |
|---|---|---|---|
| Preventiv | Înainte de activitate | Intrările: materii prime, oameni, planuri | Verifici data de expirare a laptelui la recepție |
| Concomitent (curent) | În timpul activității | Procesul, pe loc | Șeful de tură gustă cafeaua și urmărește coada |
| Ulterior | După activitate | Rezultatele | Raportul lunar: vânzări, bon mediu, reclamații |
Controlul preventiv e cel mai ieftin, pentru că împiedică greșeala; cel ulterior e cel mai complet, dar vine când greșeala s-a produs. O firmă bună le combină pe toate trei.
Partea 3. Balanced Scorecard
Robert Kaplan și David Norton au observat (1992) că firmele se uitau aproape doar la indicatorii financiari, care arată trecutul. Au propus Balanced Scorecard (tabloul de bord echilibrat): obiective și KPI pe patru perspective, legate între ele.
| Perspectiva | Întrebarea | Obiectiv (cafenea) | KPI | Țintă |
|---|---|---|---|---|
| Financiară | Cum ne văd proprietarii? | Profit mai mare | Rata profitului | 12% |
| Clienți | Cum ne văd clienții? | Clienți care revin | Procentul de clienți care revin într-o lună | 40% |
| Procese interne | La ce trebuie să excelăm? | Servire rapidă | Timpul mediu de așteptare | sub 4 minute |
| Învățare și dezvoltare | Cum ne îmbunătățim? | Bariști bine pregătiți | Ore de instruire pe angajat pe trimestru | 8 ore |
Perspectivele formează un lanț cauză–efect, citit de jos în sus: oamenii instruiți (învățare) servesc mai repede și mai bine (procese), clienții mulțumiți revin (clienți), iar vânzările și profitul cresc (financiar). Desenul acestui lanț se numește harta strategiei.
Partea 4. Evaluarea angajaților
Evaluarea performanțelor compară munca unui angajat cu standardele postului și se folosește pentru feedback, recompense, promovare și formare. Se evaluează de obicei trei lucruri: rezultatele (ce a obținut), comportamentele (cum a lucrat) și competențele (ce știe să facă).
Metode frecvente:
- scale de evaluare: note de la 1 la 5 sau de la 1 la 10 pentru fiecare criteriu;
- managementul prin obiective (MBO, Peter Drucker, 1954): șeful și angajatul stabilesc împreună obiectivele la început, iar evaluarea măsoară cât s-au atins;
- metoda incidentelor critice: șeful notează pe parcursul anului situații concrete, foarte bune sau foarte slabe;
- evaluarea 360°: părerea șefului, a colegilor, a subordonaților și uneori a clienților;
- distribuția forțată: angajații se împart în proporții fixe (de exemplu, cei mai buni 20%, mijlocul 70%, cei mai slabi 10%).
Scorul final se calculează adesea ponderat, la fel ca matricea de decizie:
Exemplu ipotetic: Ana, baristă. Rezultate (pondere 0,5): nota 9. Comportamente (0,3): nota 7. Competențe (0,2): nota 8. Calcul: 0,5 × 9 + 0,3 × 7 + 0,2 × 8 = 4,5 + 2,1 + 1,6 = 8,2.
Erori frecvente ale evaluatorilor:
- efectul de halo: o calitate puternică „colorează” toate notele (e simpatic, deci primește note mari peste tot);
- indulgența sau severitatea: unii șefi dau tuturor note mari, alții tuturor note mici;
- tendința centrală: toți primesc note medii, ca să nu existe discuții;
- efectul de recență: contează doar ultimele săptămâni, nu tot anul;
- similaritatea: sunt notați mai bine cei care seamănă cu evaluatorul.
Protecții: criterii scrise dinainte, exemple concrete notate pe parcursul anului (incidente critice), mai mulți evaluatori și o discuție de evaluare în care angajatul își spune și el părerea.
Video
The Balanced Scorecard Explained with Examples
de EPM
Se încarcă de pe YouTube
The Balanced Scorecard Explained with Examples · de EPM · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Alege o organizație cunoscută (școala ta, un magazin) și propune câte un KPI pentru fiecare dintre cele patru perspective din clip.
Exemple grafice
Graficul urmărește bonul mediu al cafenelei pe șase luni. La finalul lunii a doua, managerul observă abaterea și introduce o măsură: bariștii propun clienților un produs de patiserie la cafea.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Luna | Bonul mediu (lei) |
|---|---|---|
| Țintă | 1 | 25 |
| Țintă | 6 | 25 |
| Bon mediu | 1 | 22,5 |
| Bon mediu | 2 | 22,8 |
| Bon mediu | 3 | 23,6 |
| Bon mediu | 4 | 24,4 |
| Bon mediu | 5 | 25,1 |
| Bon mediu | 6 | 25,5 |
| −10% | 1 | 22,5 |
| Măsura începe | 3 | 23,6 |
| Ținta atinsă | 5 | 25,1 |
Ce să calculezi: în luna 4, abaterea relativă este (24,4 − 25) : 25 × 100 = −0,6 : 25 × 100 = −2,4%. În luna 6, (25,5 − 25) : 25 × 100 = +2%.
Ce să observi: bonul mediu e un indicator de rezultat. Indicatorul de anticipare ar fi fost procentul de bonuri care conțin și un produs de patiserie; el ar fi arătat efectul măsurii încă din prima săptămână.
Concluzie: un KPI urmărit lunar, cu țintă clară, arată când e nevoie de o corecție și dacă aceasta funcționează.
Aprofundare
Legea lui Goodhart
Economistul Charles Goodhart a observat în 1975 că un indicator statistic folosit ca țintă de politică își pierde din valoare. Antropologa Marilyn Strathern a rezumat ideea în forma devenită celebră: „când o măsură devine țintă, încetează să mai fie o măsură bună”. Exemplu: dacă bariștii sunt plătiți după timpul de servire, pot servi repede, dar mai prost. De aceea, KPI-urile se folosesc în perechi care se echilibrează (viteză și calitate, vânzări și reclamații), iar ținta nu se transformă automat în bonus.
Caz real: distribuția forțată la General Electric
În anii în care Jack Welch a condus General Electric (1981–2001), firma a folosit o distribuție forțată de tip 20–70–10: cei mai buni 20% erau recompensați, cei 70% din mijloc dezvoltați, iar cei mai slabi 10% erau, de regulă, îndepărtați. Susținătorii spuneau că sistemul obligă managerii la sinceritate. Criticii au arătat că încurajează competiția internă, descurajează colaborarea și pedepsește echipe în care toți sunt buni. Multe companii mari au renunțat ulterior la clasamentele rigide în favoarea discuțiilor dese despre performanță.
OKR
O variantă populară de stabilire și urmărire a obiectivelor este metoda OKR (Objectives and Key Results): un obiectiv calitativ, ambițios („cea mai rapidă cafenea din cartier”), plus 2–4 rezultate-cheie măsurabile („timp mediu de așteptare sub 3 minute”). Metoda a fost folosită la Intel de Andy Grove și apoi popularizată de John Doerr, inclusiv la Google. Spre deosebire de KPI, care urmăresc funcționarea curentă, OKR-urile urmăresc schimbarea; de obicei, se consideră reușită și atingerea a circa 70% dintr-un OKR ambițios.
Costul controlului
Controlul costă: timp, oameni, aplicații, răbdarea angajaților. Un control prea strâns comunică neîncredere și scade motivația (teoria X din lecția despre motivare). Regula practică: controlul e justificat cât timp costul lui e mai mic decât costul greșelilor pe care le previne.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.