Management · Funcțiile managementului în detaliu
Organizarea și structura organizatorică
Intermediar50 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Citești o organigramă și numești componentele structurii (post, funcție, compartiment, nivel ierarhic, aria de control).
- Compari structurile ierarhică, funcțională, ierarhic-funcțională, divizională, matriceală și în rețea și alegi una potrivită unei situații.
- Explici legătura dintre sarcini, autoritate și responsabilitate, pașii delegării și alegerea între centralizare și descentralizare.
Teorie
Ideea centrală: a organiza înseamnă să răspunzi la două întrebări. Ce trebuie făcut? Munca firmei se împarte în bucăți tot mai mici (organizarea procesuală). Cine face și cui raportează? Bucățile se grupează pe oameni și compartimente (organizarea structurală). Rezultatul se desenează într-o organigramă.
Partea 1. Organizarea procesuală
Organizarea procesuală descompune munca firmei pe patru niveluri, de la general la particular:
- funcțiuni – mari domenii de activitate. Manualele românești numesc de obicei cinci: cercetare-dezvoltare, producție, comercială (aprovizionare, vânzări, marketing), resurse umane și financiar-contabilă;
- activități – părți ale unei funcțiuni (în funcțiunea comercială: aprovizionarea, vânzarea, marketingul);
- atribuții – sarcini care se repetă periodic (lunar se face inventarul);
- sarcini – cea mai mică unitate de muncă, atribuită unei persoane („verifici zilnic stocul de făină”).
Partea 2. Structura organizatorică și componentele ei
Componentele structurii:
- postul: cel mai mic element; cuprinde obiectivele, sarcinile, autoritatea și responsabilitățile unei persoane. Se descrie în fișa postului;
- funcția: o grupare de posturi cu aceleași caracteristici (de exemplu, funcția de „contabil” cuprinde trei posturi de contabil);
- aria de control (ponderea ierarhică): numărul de subordonați direcți ai unui manager;
- compartimentul: un grup de oameni care fac activități asemănătoare sub un singur șef (serviciul contabilitate, atelierul de producție);
- nivelul ierarhic: toate posturile aflate la aceeași distanță de vârf;
- relațiile organizatorice: de autoritate (ierarhice, funcționale, de stat major), de cooperare (între colegi de pe același nivel) și de control.
Exemplu ipotetic: organigrama unei fabrici mici de mobilă, cu 40 de angajați.
- Director general
- Director de producție
- Atelier de debitare (șef de atelier + 10 muncitori)
- Atelier de asamblare (șef de atelier + 14 muncitori)
- Director comercial
- Aprovizionare (2 persoane)
- Vânzări (4 persoane)
- Contabilitate și resurse umane (3 persoane)
- Consilier juridic (post de stat major, fără subordonați)
- Director de producție
Fabrica are patru niveluri ierarhice. Directorul general are o arie de control de 4 (doi directori, șeful compartimentului de contabilitate, consilierul).
Partea 3. Autoritate, responsabilitate, delegare
Fiecare post se sprijină pe trei elemente, numite adesea „triunghiul de aur” al organizării:
- sarcinile: ce trebuie să faci;
- autoritatea (competența formală): dreptul de a lua decizii și de a da dispoziții ca să îndeplinești sarcinile;
- responsabilitatea: obligația de a îndeplini sarcinile și de a răspunde pentru rezultat.
Regula de bază: cele trei trebuie să fie pe măsură. Un șef de atelier răspunzător de termene, dar fără dreptul de a reorganiza turele, are responsabilitate fără autoritate și va eșua. Unul cu autoritate, dar fără responsabilitate, poate decide fără să-i pese de urmări.
Delegarea este transferul temporar al unei sarcini, împreună cu autoritatea necesară, de la un manager la un subordonat. Are trei pași:
- atribuirea sarcinii (ce trebuie făcut, până când, ce rezultat se așteaptă);
- transferul autorității (ce poate decide singur subordonatul, de exemplu cheltuieli de până la 2.000 de lei);
- asumarea responsabilității (subordonatul răspunde față de manager pentru sarcină).
Important: managerul rămâne răspunzător față de șeful lui pentru rezultatul final. Delegarea împarte munca, nu și răspunderea finală. Nu se delegă, de regulă, stabilirea obiectivelor, deciziile strategice, evaluarea și sancționarea propriilor subordonați.
Partea 4. Aria de control și formula lui Graicunas
De ce nu poate un manager să conducă direct 30 de oameni? Consultantul V. A. Graicunas a argumentat în 1933 că, odată cu fiecare subordonat nou, numărul de relații pe care trebuie să le urmărească managerul crește mult mai repede decât numărul de oameni. El a numărat trei feluri de relații: directe cu fiecare om, directe cu grupuri de oameni și încrucișate (între subordonați). Totalul:
unde este numărul de subordonați. Calcul, pas cu pas, pentru = 4: = 8; 8 + 4 − 1 = 11; 4 × 11 = 44 de relații. Pentru = 5: = 16; 16 + 5 − 1 = 20; 5 × 20 = 100 de relații. Un singur subordonat în plus a mai mult decât dublat numărul relațiilor.
Partea 5. Tipuri de structuri
| Structura | Cum se grupează oamenii | Avantaje | Dezavantaje | Potrivită pentru |
|---|---|---|---|---|
| Ierarhică (liniară) | Fiecare are un singur șef, care decide tot | Simplă, decizii rapide, unitate de comandă | Șeful trebuie să știe tot; supraîncărcare | Firme foarte mici |
| Funcțională | Pe specialități (producție, vânzări, financiar) | Specialiști buni, fără dubluri | Compartimentele se închid în ele; coordonare grea | Firme cu un singur produs sau o piață |
| Ierarhic-funcțională | Șefi ierarhici plus compartimente funcționale de sprijin | Combină unitatea de comandă cu expertiza | Pot apărea conflicte între cele două linii | Cea mai răspândită în firmele mijlocii |
| Divizională | Pe produse, zone sau tipuri de clienți; fiecare divizie are propriile funcțiuni | Rezultate clare pe divizie; adaptare la piață | Dubluri de costuri; concurență internă | Firme mari, cu produse sau piețe diferite |
| Matriceală | Pe funcțiuni și, în același timp, pe proiecte | Folosire flexibilă a specialiștilor | Doi șefi pentru același om; conflicte de priorități | Firme pe proiecte (construcții, IT, consultanță) |
| În rețea | Un nucleu mic care coordonează parteneri externi | Costuri fixe mici, flexibilitate | Control slab asupra partenerilor; dependență | Firme care externalizează producția, logistica |
Partea 6. Centralizare și descentralizare
Centralizarea înseamnă că deciziile importante se iau la vârf. Descentralizarea înseamnă că o parte din decizii coboară spre nivelurile de jos, unde e informația.
Descentralizarea e potrivită când firma este mare și răspândită geografic, piețele sunt diferite, deciziile trebuie luate repede, iar managerii de jos sunt pregătiți. Centralizarea e potrivită când deciziile sunt costisitoare și rare, e nevoie de uniformitate (aceeași rețetă în toate magazinele) sau când managerii de jos nu au încă experiență. Majoritatea firmelor combină: centralizează strategia, finanțele și standardele și descentralizează deciziile de zi cu zi.
Video
Organizational Structures in Management | Functional, Divisional & Matrix Explained Simply
de Management in Minutes
Se încarcă de pe YouTube
Organizational Structures in Management | Functional, Divisional & Matrix Explained Simply · de Management in Minutes · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Pentru fiecare structură prezentată în clip, notează un dezavantaj. Se potrivesc cu cele din tabelul lecției?
Exemple grafice
Graficul aplică formula lui Graicunas pentru 1 până la 7 subordonați.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Numărul de subordonați direcți (n) | Număr de relații |
|---|---|---|
| Relații | 1 | 1 |
| Relații | 2 | 6 |
| Relații | 3 | 18 |
| Relații | 4 | 44 |
| Relații | 5 | 100 |
| Relații | 6 | 222 |
| Relații | 7 | 490 |
| 4 subordonați: 44 | 4 | 44 |
| 5: 100 | 5 | 100 |
| 6: 222 | 6 | 222 |
| 7: 490 | 7 | 490 |
Ce vedem: până la 4 subordonați, curba crește încet. Apoi aproape se dublează la fiecare om în plus. De la 6 la 7 subordonați, relațiile cresc de la 222 la 490. Încearcă singur: câte relații are un manager cu 8 subordonați? Calcul: = 128; 128 + 8 − 1 = 135; 8 × 135 = 1.080.
Concluzie: nu orice relație e folosită zilnic, deci formula exagerează povara reală, dar arată bine de ce aria de control nu poate crește oricât fără să slăbească supravegherea.
Aprofundare
Caz real: nașterea structurii divizionale
Istoricul Alfred Chandler a studiat, în cartea „Strategy and Structure” (1962), cum firme americane mari, precum DuPont și General Motors, au trecut în anii 1920 de la structuri centralizate, funcționale, la structuri divizionale. Când DuPont a început să producă multe produse diferite, iar GM a ajuns să vândă mai multe mărci de automobile, conducerea centrală nu mai putea decide totul. Fiecare divizie a primit propria producție și propriile vânzări, iar centrul a păstrat strategia și alocarea banilor. Concluzia lui Chandler, „structura urmează strategia”, a devenit un principiu clasic: când strategia se schimbă, structura trebuie să se adapteze.
Relațiile de stat major
Un post de stat major (consilier juridic, analist) dă recomandări, dar nu are autoritate asupra compartimentelor pe care le ajută. Dacă recomandările lui devin ordine, apare o a doua linie de comandă, iar angajații nu mai știu cui să asculte. De aceea, în organigramă, posturile de stat major se desenează de obicei lateral, legate de șeful pe care îl sprijină.
Unitatea de comandă și structura matriceală
Structura matriceală încalcă intenționat principiul lui Fayol al unității de comandă: un inginer răspunde și șefului de departament, și managerului de proiect. Ca să meargă, trebuie stabilit clar cine decide ce: de obicei, managerul de proiect decide ce și când, iar șeful de departament decide cine și cum (metodele și oamenii).
Organizații plate și înalte
Cu aceeași mărime, o arie de control mare dă puține niveluri (organizație plată), iar una mică dă multe niveluri (organizație înaltă). Organizația plată comunică mai repede, dar cere angajați autonomi. Organizația înaltă controlează mai strâns, dar deciziile urcă și coboară încet, iar informația se deformează pe drum.
Ce lipsește din organigramă
Organigrama arată structura formală. Ea nu arată structura informală: cine cere sfaturi cui, cine are influență fără funcție, prin ce canale circulă de fapt zvonurile. Un manager care cunoaște doar organigrama vede doar o parte din organizație.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.