Management · Funcțiile managementului în detaliu

Decizia managerială

Avansat60 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Parcurgi pașii procesului decizional și clasifici o decizie după orizont, frecvență și gradul de cunoaștere a viitorului.
  • Alegi o variantă cu matricea multicriterială, cu valoarea așteptată și arborele decizional și cu criteriile Wald, maximax, Hurwicz, Laplace și Savage.
  • Recunoști biasurile care deformează deciziile și aplici câte o măsură de protecție pentru fiecare.

Teorie

Ideea centrală: o decizie managerială este alegerea unei variante de acțiune dintre mai multe posibile, făcută de un manager, care influențează activitatea altor oameni. Calitatea deciziei depinde de cât de bine e definită problema, de câte variante iei în calcul și de cât știi despre viitor.

Partea 1. Elementele și tipurile deciziilor

Orice decizie are șase elemente: decidentul (cine alege), variantele (între ce alege), criteriile (după ce judecă), stările naturii (situațiile viitoare pe care nu le controlează, de exemplu cererea mare sau mică), consecințele (rezultatul fiecărei variante în fiecare stare) și mediul în care se ia decizia.

Deciziile se clasifică după mai multe criterii:

CriteriulTipuriExemplu
Orizontul și nivelulstrategice, tactice, curente (operaționale)deschiderea unei fabrici / bugetul anual / turele de mâine
Frecvențaunice, periodice, aleatoriio fuziune / bugetul anual / un utilaj defect
Structurarea (Herbert Simon)programate (cu regulă fixă), neprogramate (fără regulă)comanda de făină când stocul scade sub minim / răspunsul la un concurent nou
Cunoașterea viitoruluiîn certitudine, în risc, în incertitudinevezi Partea 3

Partea 2. Procesul decizional, pas cu pas

  1. Identifici și definești problema. Nu simptomul („scad vânzările”), ci cauza („clienții pleacă la concurentul cu livrare”).
  2. Stabilești obiectivele și criteriile. Ce vrei să obții și după ce judeci variantele (cost, timp, risc, calitate).
  3. Construiești variantele. Cel puțin două, plus varianta „nu schimbăm nimic”.
  4. Evaluezi variantele după criterii, cu metodele din partea următoare.
  5. Alegi varianta cea mai bună după regula stabilită.
  6. Aplici decizia: cine, ce, până când, cu ce resurse.
  7. Evaluezi rezultatul și înveți pentru deciziile următoare.

Partea 3. Certitudine, risc, incertitudine

SituațiaCe știi despre viitorMetode
CertitudineConsecințele fiecărei variante sunt cunoscuteMatricea multicriterială (metoda utilității globale)
RiscȘtii stările posibile și probabilitățile lorValoarea așteptată, arborele decizional
IncertitudineȘtii stările posibile, dar nu și probabilitățileCriteriile Wald, maximax, Hurwicz, Laplace, Savage

Partea 4. Certitudine: matricea de decizie multicriterială

Când consecințele sunt cunoscute, dar variantele se compară după mai multe criterii, folosești o matrice de decizie. Pașii:

  1. alegi criteriile și le dai ponderi care se adună la 1;
  2. dai fiecărei variante o notă de la 1 la 10 la fiecare criteriu (10 = cel mai bine; la chirie, nota 10 înseamnă chiria cea mai mică);
  3. calculezi scorul ponderat al fiecărei variante:
Si=∑jwj×nijS_i = \sum_{j} w_j \times n_{ij}

În cuvinte: înmulțești fiecare notă cu ponderea criteriului și aduni.

Exemplu ipotetic: alegerea spațiului pentru o cafenea nouă. Ponderi: chiria 0,4, traficul de oameni 0,4, mărimea spațiului 0,2.

SpațiuChirie (0,4)Trafic (0,4)Spațiu (0,2)Scor ponderat
A6952,4 + 3,6 + 1,0 = 7,0
B9563,6 + 2,0 + 1,2 = 6,8
C7792,8 + 2,8 + 1,8 = 7,4

Se alege spațiul C. Observă că C nu e cel mai bun la niciun criteriu important, dar e echilibrat.

Partea 5. Risc: valoarea așteptată și arborele decizional

Exemplu ipotetic, folosit până la finalul lecției. O cofetărie are trei variante: extindere mare, extindere mică sau păstrează situația actuală. Profitul anual (mii de lei) depinde de cererea din anul următor:

VariantăCerere mare (p = 0,6)Cerere mică (p = 0,4)
Extindere mare100−30
Extindere mică7010
Păstrează2020

Valoarea așteptată a unei variante este media consecințelor, ponderată cu probabilitățile:

VAi=∑jpj×cijVA_i = \sum_{j} p_j \times c_{ij}
  • Extindere mare: 0,6 × 100 + 0,4 × (−30) = 60 − 12 = 48.
  • Extindere mică: 0,6 × 70 + 0,4 × 10 = 42 + 4 = 46.
  • Păstrează: 0,6 × 20 + 0,4 × 20 = 20.

După criteriul valorii așteptate se alege extinderea mare (48 de mii de lei).

Același calcul se poate desena ca arbore decizional. Arborele are noduri de decizie (pătrate, unde alegi tu) și noduri de șansă (cercuri, unde „alege” viitorul). Se citește de la stânga la dreapta și se calculează de la dreapta la stânga:

  • ▢ Decizie
    • Extindere mare → ◯ cerere mare (0,6): 100; cerere mică (0,4): −30 → VA = 48
    • Extindere mică → ◯ cerere mare (0,6): 70; cerere mică (0,4): 10 → VA = 46
    • Păstrează → 20 → VA = 20

La fiecare nod de șansă calculezi valoarea așteptată, apoi, la nodul de decizie, păstrezi ramura cu valoarea cea mai mare și le „tai” pe celelalte.

Cât ar valora o informație perfectă despre cerere (de exemplu, un studiu de piață care nu greșește)? Dacă ai ști dinainte cererea, ai alege mereu varianta cea mai bună pentru ea: 100 la cerere mare și 20 la cerere mică. Valoarea așteptată a informației perfecte este:

VAIP=∑jpj×max⁡icij  −  max⁡iVAiVAIP = \sum_{j} p_j \times \max_i c_{ij} \; - \; \max_i VA_i

Calcul: 0,6 × 100 + 0,4 × 20 = 60 + 8 = 68; 68 − 48 = 20 de mii de lei. Un studiu de piață care costă mai mult de 20 de mii de lei nu merită, oricât de bun ar fi.

Partea 6. Incertitudine: cinci criterii

Dacă nu știi probabilitățile, folosești criterii care reflectă atitudinea decidentului față de risc. Pornim de la aceeași matrice.

1. Criteriul pesimist (Wald, maximin). Pentru fiecare variantă iei cel mai prost rezultat, apoi alegi varianta cu cel mai bun „cel mai prost”. Minime: −30, 10, 20. Se alege păstrează (20).

2. Criteriul optimist (maximax). Pentru fiecare variantă iei cel mai bun rezultat și alegi maximul. Maxime: 100, 70, 20. Se alege extinderea mare (100).

3. Criteriul Hurwicz. Un compromis: alegi un coeficient de optimism α\alpha între 0 și 1 și calculezi

Hi=α×max⁡jcij+(1−α)×min⁡jcijH_i = \alpha \times \max_j c_{ij} + (1 - \alpha) \times \min_j c_{ij}

Cu α\alpha = 0,7: extindere mare 0,7 × 100 + 0,3 × (−30) = 70 − 9 = 61; extindere mică 0,7 × 70 + 0,3 × 10 = 49 + 3 = 52; păstrează 20. Se alege extinderea mare. Cu α\alpha = 0 obții criteriul Wald, iar cu α\alpha = 1 criteriul maximax.

4. Criteriul Laplace. Dacă nu știi nimic, consideri stările egal de probabile și faci media simplă. Extindere mare (100 − 30) : 2 = 35; extindere mică (70 + 10) : 2 = 40; păstrează 20. Se alege extinderea mică.

5. Criteriul Savage (regretul minim). Regretul este cât pierzi față de varianta cea mai bună în acea stare. Pentru fiecare coloană iei maximul și scazi din el fiecare rezultat:

Rij=max⁡kckj−cijR_{ij} = \max_k c_{kj} - c_{ij}

Maxime pe coloane: 100 (cerere mare) și 20 (cerere mică).

VariantăRegret la cerere mareRegret la cerere micăRegretul maxim
Extindere mare100 − 100 = 020 − (−30) = 5050
Extindere mică100 − 70 = 3020 − 10 = 1030
Păstrează100 − 20 = 8020 − 20 = 080

Alegi varianta cu cel mai mic regret maxim: extinderea mică.

CriteriulVarianta aleasăAtitudinea decidentului
Valoarea așteptată (risc)Extindere mareNeutră față de risc, cu probabilități cunoscute
WaldPăstreazăPrudentă
MaximaxExtindere mareOptimistă
Hurwicz (α = 0,7)Extindere mareMai degrabă optimistă
LaplaceExtindere micăFără informații despre probabilități
SavageExtindere micăVrea să nu regrete mult

Criteriile nu dau mereu același răspuns. Asta nu e o greșeală: fiecare răspunde la altă întrebare. Managerul trebuie să știe ce criteriu folosește și de ce.

Partea 7. Capcanele cognitive

Chiar și cu metode bune, oamenii greșesc sistematic. Psihologii Daniel Kahneman și Amos Tversky au descris (1974) mai multe astfel de biasuri cognitive:

BiasulCe se întâmplăProtecția
AncorareaPrima cifră auzită trage estimările după eaFaci estimarea înainte să vezi cifra altcuiva
ConfirmareaCauți doar informațiile care îți susțin ideeaCauți activ argumente împotrivă; cineva joacă „avocatul diavolului”
DisponibilitateaJudeci după exemplele care îți vin ușor în minteTe uiți la date, nu la cazuri memorabile
Încrederea excesivăCrezi că estimările tale sunt mai sigure decât suntDai intervale, nu un singur număr; verifici estimările vechi
Costurile nerecuperabileContinui un proiect prost pentru că „am cheltuit deja mult”Judeci doar costurile și câștigurile de acum înainte
ÎncadrareaAceeași informație, spusă altfel, duce la altă alegere („90% reușită” vs. „10% eșec”)Reformulezi problema în ambele feluri
Gândirea de grupGrupul unit evită conflictul și ignoră îndoielileLiderul vorbește ultimul; opinii scrise înainte de discuție

Video

Decision Analysis under Uncertainty using Maximax, Maximin, Minimax Regret Criterions | ShinStats

de Shin Nix

Se încarcă de pe YouTube

Decision Analysis under Uncertainty using Maximax, Maximin, Minimax Regret Criterions | ShinStats · de Shin Nix · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Refă calculele din clip pe matricea cofetăriei din lecție. Obții aceleași alegeri pentru maximin, maximax și regretul minim?

Exemple grafice

Valoarea așteptată depinde de probabilitatea cererii mari, notată pp. Pentru fiecare variantă, valoarea așteptată este o dreaptă:

  • extindere mare: VA=100p−30(1−p)=130p−30VA = 100p - 30(1 - p) = 130p - 30;
  • extindere mică: VA=70p+10(1−p)=60p+10VA = 70p + 10(1 - p) = 60p + 10;
  • păstrează: VA=20VA = 20, oricare ar fi pp.
-4004080120020406080100Probabilitatea cererii mari (%)Valoarea așteptată (mii lei)Extindere mareExtindere micăPăstrează16,7%57,1%
Exemplu ipotetic. Sub 16,7% probabilitate a cererii mari, cea mai bună este varianta păstrează. Între 16,7% și 57,1%, extinderea mică. Peste 57,1%, extinderea mare. La p = 60%, valorile sunt 48, 46 și 20 de mii de lei.
Vezi datele ca tabel
Valoarea așteptată a celor trei variante, după probabilitatea cererii mari
SerieProbabilitatea cererii mari (%)Valoarea așteptată (mii lei)
Extindere mare0-30
Extindere mare100100
Extindere mică010
Extindere mică10070
Păstrează020
Păstrează10020
16,7%16,720
57,1%57,144,3

Cum se află pragurile: extinderea mare devine mai bună decât cea mică atunci când 130p − 30 = 60p + 10, adică 70p = 40, deci p = 40 : 70 ≈ 0,571 (57,1%). Extinderea mică devine mai bună decât păstrarea atunci când 60p + 10 = 20, adică p = 10 : 60 ≈ 0,167 (16,7%).

Ce să observi: la p = 60%, extinderea mare câștigă doar la limită (48 față de 46). Dacă probabilitatea reală ar fi 55%, alegerea s-ar schimba. Încearcă singur: calculează valorile așteptate la p = 50% (rezultat: 35, 40 și 20, deci extinderea mică).

Concluzie: înainte să te bazezi pe o valoare așteptată, verifică cât de aproape ești de prag. O decizie care se schimbă la o mică eroare de estimare cere informații suplimentare.

Aprofundare

Raționalitatea limitată

Herbert Simon (Premiul Nobel pentru economie, 1978) a arătat că managerii nu pot cunoaște toate variantele și toate consecințele. Ei au timp, informații și atenție limitate. De aceea, în practică, nu caută varianta optimă, ci prima variantă „suficient de bună” care trece de un prag. Simon a numit acest comportament satisficing (din satisfy și suffice). Metodele din lecție sunt utile tocmai pentru că fac vizibile alegerile pe care altfel le-am face din instinct.

De ce criteriile de incertitudine se contrazic

Fiecare criteriu se uită la o altă parte a matricei. Wald vede doar coloana celor mai proaste cazuri, maximax doar a celor mai bune, Laplace tratează stările egal, Savage compară cu varianta ideală din fiecare stare. Criteriul Savage are și o ciudățenie: dacă adaugi o variantă nouă, care nu e aleasă, se pot schimba regretele celorlalte și deci alegerea dintre ele. Niciun criteriu nu este „corect” în toate situațiile; alegerea criteriului este ea însăși o decizie.

Valoarea așteptată și aversiunea față de risc

Valoarea așteptată presupune că decidentul e neutru față de risc. Pentru o cofetărie mică, o pierdere de 30 de mii de lei poate însemna închiderea, așa că proprietarul poate prefera extinderea mică, cu valoare așteptată ceva mai mică, dar fără pierdere posibilă. Teoria utilității așteptate explică formal această preferință: o pierdere mare „doare” mai mult decât bucură un câștig de aceeași mărime.

Caz real: gândirea de grup și naveta Challenger

Psihologul Irving Janis a descris în 1972 gândirea de grup (groupthink). Un exemplu des analizat este lansarea navetei spațiale Challenger, în ianuarie 1986. Inginerii unui furnizor avertizaseră că garniturile de etanșare ale propulsoarelor s-ar putea să nu funcționeze la temperaturile foarte scăzute din dimineața lansării. Sub presiunea calendarului, avertismentele au fost depășite în procesul de decizie, iar naveta s-a dezintegrat la scurt timp după lansare. Comisia de anchetă a identificat cauza tehnică în garnituri și a criticat procesul decizional. Lecția pentru manageri: îndoielile specialiștilor trebuie să aibă un drum clar până la decident.

Deciziile de grup

Grupurile aduc mai multe informații și variante, dar decid mai încet și riscă gândirea de grup. Două tehnici simple ajută: brainstormingul (generezi idei fără critică, apoi le evaluezi) și metoda Delphi (experții răspund separat, anonim, în mai multe runde, primind de fiecare dată rezumatul răspunsurilor celorlalți, până când opiniile se apropie).

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Un manager știe ce stări ale pieței pot apărea și probabilitatea fiecăreia. În ce condiții decide?

Alege o singură variantă.

2. O variantă aduce 80 de mii de lei dacă cererea e mare (p = 0,5) și −20 de mii dacă e mică (p = 0,5). Care este valoarea așteptată, în mii de lei?

Scrie un număr.

mii lei

3. Matrice de decizie cu ponderi 0,5 (preț), 0,3 (calitate), 0,2 (termen de livrare). Un furnizor are notele 8, 6 și 10. Care este scorul lui ponderat?

Scrie un număr.

4. Variante (profit în cele două stări): A (90; −10), B (60; 20), C (30; 30). Ce alege un decident după criteriul pesimist Wald (maximin)?

Alege o singură variantă.

5. Aceleași variante, A (90; −10), B (60; 20), C (30; 30). Ce alege criteriul Savage (regretul minim)?

Alege o singură variantă.

6. Ce arată valoarea așteptată a informației perfecte (VAIP)?

Alege o singură variantă.

7. Un manager continuă un proiect care pierde bani pentru că „am investit deja 200.000 de lei, nu putem renunța acum”. Ce bias apare?

Alege o singură variantă.

8. Care măsuri reduc riscul de gândire de grup?

Alege toate variantele corecte.