Management · Funcțiile managementului în detaliu
Decizia managerială
Avansat60 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Parcurgi pașii procesului decizional și clasifici o decizie după orizont, frecvență și gradul de cunoaștere a viitorului.
- Alegi o variantă cu matricea multicriterială, cu valoarea așteptată și arborele decizional și cu criteriile Wald, maximax, Hurwicz, Laplace și Savage.
- Recunoști biasurile care deformează deciziile și aplici câte o măsură de protecție pentru fiecare.
Teorie
Ideea centrală: o decizie managerială este alegerea unei variante de acțiune dintre mai multe posibile, făcută de un manager, care influențează activitatea altor oameni. Calitatea deciziei depinde de cât de bine e definită problema, de câte variante iei în calcul și de cât știi despre viitor.
Partea 1. Elementele și tipurile deciziilor
Orice decizie are șase elemente: decidentul (cine alege), variantele (între ce alege), criteriile (după ce judecă), stările naturii (situațiile viitoare pe care nu le controlează, de exemplu cererea mare sau mică), consecințele (rezultatul fiecărei variante în fiecare stare) și mediul în care se ia decizia.
Deciziile se clasifică după mai multe criterii:
| Criteriul | Tipuri | Exemplu |
|---|---|---|
| Orizontul și nivelul | strategice, tactice, curente (operaționale) | deschiderea unei fabrici / bugetul anual / turele de mâine |
| Frecvența | unice, periodice, aleatorii | o fuziune / bugetul anual / un utilaj defect |
| Structurarea (Herbert Simon) | programate (cu regulă fixă), neprogramate (fără regulă) | comanda de făină când stocul scade sub minim / răspunsul la un concurent nou |
| Cunoașterea viitorului | în certitudine, în risc, în incertitudine | vezi Partea 3 |
Partea 2. Procesul decizional, pas cu pas
- Identifici și definești problema. Nu simptomul („scad vânzările”), ci cauza („clienții pleacă la concurentul cu livrare”).
- Stabilești obiectivele și criteriile. Ce vrei să obții și după ce judeci variantele (cost, timp, risc, calitate).
- Construiești variantele. Cel puțin două, plus varianta „nu schimbăm nimic”.
- Evaluezi variantele după criterii, cu metodele din partea următoare.
- Alegi varianta cea mai bună după regula stabilită.
- Aplici decizia: cine, ce, până când, cu ce resurse.
- Evaluezi rezultatul și înveți pentru deciziile următoare.
Partea 3. Certitudine, risc, incertitudine
| Situația | Ce știi despre viitor | Metode |
|---|---|---|
| Certitudine | Consecințele fiecărei variante sunt cunoscute | Matricea multicriterială (metoda utilității globale) |
| Risc | Știi stările posibile și probabilitățile lor | Valoarea așteptată, arborele decizional |
| Incertitudine | Știi stările posibile, dar nu și probabilitățile | Criteriile Wald, maximax, Hurwicz, Laplace, Savage |
Partea 4. Certitudine: matricea de decizie multicriterială
Când consecințele sunt cunoscute, dar variantele se compară după mai multe criterii, folosești o matrice de decizie. Pașii:
- alegi criteriile și le dai ponderi care se adună la 1;
- dai fiecărei variante o notă de la 1 la 10 la fiecare criteriu (10 = cel mai bine; la chirie, nota 10 înseamnă chiria cea mai mică);
- calculezi scorul ponderat al fiecărei variante:
În cuvinte: înmulțești fiecare notă cu ponderea criteriului și aduni.
Exemplu ipotetic: alegerea spațiului pentru o cafenea nouă. Ponderi: chiria 0,4, traficul de oameni 0,4, mărimea spațiului 0,2.
| Spațiu | Chirie (0,4) | Trafic (0,4) | Spațiu (0,2) | Scor ponderat |
|---|---|---|---|---|
| A | 6 | 9 | 5 | 2,4 + 3,6 + 1,0 = 7,0 |
| B | 9 | 5 | 6 | 3,6 + 2,0 + 1,2 = 6,8 |
| C | 7 | 7 | 9 | 2,8 + 2,8 + 1,8 = 7,4 |
Se alege spațiul C. Observă că C nu e cel mai bun la niciun criteriu important, dar e echilibrat.
Partea 5. Risc: valoarea așteptată și arborele decizional
Exemplu ipotetic, folosit până la finalul lecției. O cofetărie are trei variante: extindere mare, extindere mică sau păstrează situația actuală. Profitul anual (mii de lei) depinde de cererea din anul următor:
| Variantă | Cerere mare (p = 0,6) | Cerere mică (p = 0,4) |
|---|---|---|
| Extindere mare | 100 | −30 |
| Extindere mică | 70 | 10 |
| Păstrează | 20 | 20 |
Valoarea așteptată a unei variante este media consecințelor, ponderată cu probabilitățile:
- Extindere mare: 0,6 × 100 + 0,4 × (−30) = 60 − 12 = 48.
- Extindere mică: 0,6 × 70 + 0,4 × 10 = 42 + 4 = 46.
- Păstrează: 0,6 × 20 + 0,4 × 20 = 20.
După criteriul valorii așteptate se alege extinderea mare (48 de mii de lei).
Același calcul se poate desena ca arbore decizional. Arborele are noduri de decizie (pătrate, unde alegi tu) și noduri de șansă (cercuri, unde „alege” viitorul). Se citește de la stânga la dreapta și se calculează de la dreapta la stânga:
- ▢ Decizie
- Extindere mare → ◯ cerere mare (0,6): 100; cerere mică (0,4): −30 → VA = 48
- Extindere mică → ◯ cerere mare (0,6): 70; cerere mică (0,4): 10 → VA = 46
- Păstrează → 20 → VA = 20
La fiecare nod de șansă calculezi valoarea așteptată, apoi, la nodul de decizie, păstrezi ramura cu valoarea cea mai mare și le „tai” pe celelalte.
Cât ar valora o informație perfectă despre cerere (de exemplu, un studiu de piață care nu greșește)? Dacă ai ști dinainte cererea, ai alege mereu varianta cea mai bună pentru ea: 100 la cerere mare și 20 la cerere mică. Valoarea așteptată a informației perfecte este:
Calcul: 0,6 × 100 + 0,4 × 20 = 60 + 8 = 68; 68 − 48 = 20 de mii de lei. Un studiu de piață care costă mai mult de 20 de mii de lei nu merită, oricât de bun ar fi.
Partea 6. Incertitudine: cinci criterii
Dacă nu știi probabilitățile, folosești criterii care reflectă atitudinea decidentului față de risc. Pornim de la aceeași matrice.
1. Criteriul pesimist (Wald, maximin). Pentru fiecare variantă iei cel mai prost rezultat, apoi alegi varianta cu cel mai bun „cel mai prost”. Minime: −30, 10, 20. Se alege păstrează (20).
2. Criteriul optimist (maximax). Pentru fiecare variantă iei cel mai bun rezultat și alegi maximul. Maxime: 100, 70, 20. Se alege extinderea mare (100).
3. Criteriul Hurwicz. Un compromis: alegi un coeficient de optimism între 0 și 1 și calculezi
Cu = 0,7: extindere mare 0,7 × 100 + 0,3 × (−30) = 70 − 9 = 61; extindere mică 0,7 × 70 + 0,3 × 10 = 49 + 3 = 52; păstrează 20. Se alege extinderea mare. Cu = 0 obții criteriul Wald, iar cu = 1 criteriul maximax.
4. Criteriul Laplace. Dacă nu știi nimic, consideri stările egal de probabile și faci media simplă. Extindere mare (100 − 30) : 2 = 35; extindere mică (70 + 10) : 2 = 40; păstrează 20. Se alege extinderea mică.
5. Criteriul Savage (regretul minim). Regretul este cât pierzi față de varianta cea mai bună în acea stare. Pentru fiecare coloană iei maximul și scazi din el fiecare rezultat:
Maxime pe coloane: 100 (cerere mare) și 20 (cerere mică).
| Variantă | Regret la cerere mare | Regret la cerere mică | Regretul maxim |
|---|---|---|---|
| Extindere mare | 100 − 100 = 0 | 20 − (−30) = 50 | 50 |
| Extindere mică | 100 − 70 = 30 | 20 − 10 = 10 | 30 |
| Păstrează | 100 − 20 = 80 | 20 − 20 = 0 | 80 |
Alegi varianta cu cel mai mic regret maxim: extinderea mică.
| Criteriul | Varianta aleasă | Atitudinea decidentului |
|---|---|---|
| Valoarea așteptată (risc) | Extindere mare | Neutră față de risc, cu probabilități cunoscute |
| Wald | Păstrează | Prudentă |
| Maximax | Extindere mare | Optimistă |
| Hurwicz (α = 0,7) | Extindere mare | Mai degrabă optimistă |
| Laplace | Extindere mică | Fără informații despre probabilități |
| Savage | Extindere mică | Vrea să nu regrete mult |
Criteriile nu dau mereu același răspuns. Asta nu e o greșeală: fiecare răspunde la altă întrebare. Managerul trebuie să știe ce criteriu folosește și de ce.
Partea 7. Capcanele cognitive
Chiar și cu metode bune, oamenii greșesc sistematic. Psihologii Daniel Kahneman și Amos Tversky au descris (1974) mai multe astfel de biasuri cognitive:
| Biasul | Ce se întâmplă | Protecția |
|---|---|---|
| Ancorarea | Prima cifră auzită trage estimările după ea | Faci estimarea înainte să vezi cifra altcuiva |
| Confirmarea | Cauți doar informațiile care îți susțin ideea | Cauți activ argumente împotrivă; cineva joacă „avocatul diavolului” |
| Disponibilitatea | Judeci după exemplele care îți vin ușor în minte | Te uiți la date, nu la cazuri memorabile |
| Încrederea excesivă | Crezi că estimările tale sunt mai sigure decât sunt | Dai intervale, nu un singur număr; verifici estimările vechi |
| Costurile nerecuperabile | Continui un proiect prost pentru că „am cheltuit deja mult” | Judeci doar costurile și câștigurile de acum înainte |
| Încadrarea | Aceeași informație, spusă altfel, duce la altă alegere („90% reușită” vs. „10% eșec”) | Reformulezi problema în ambele feluri |
| Gândirea de grup | Grupul unit evită conflictul și ignoră îndoielile | Liderul vorbește ultimul; opinii scrise înainte de discuție |
Video
Decision Analysis under Uncertainty using Maximax, Maximin, Minimax Regret Criterions | ShinStats
de Shin Nix
Se încarcă de pe YouTube
Decision Analysis under Uncertainty using Maximax, Maximin, Minimax Regret Criterions | ShinStats · de Shin Nix · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Refă calculele din clip pe matricea cofetăriei din lecție. Obții aceleași alegeri pentru maximin, maximax și regretul minim?
Exemple grafice
Valoarea așteptată depinde de probabilitatea cererii mari, notată . Pentru fiecare variantă, valoarea așteptată este o dreaptă:
- extindere mare: ;
- extindere mică: ;
- păstrează: , oricare ar fi .
Vezi datele ca tabel
| Serie | Probabilitatea cererii mari (%) | Valoarea așteptată (mii lei) |
|---|---|---|
| Extindere mare | 0 | -30 |
| Extindere mare | 100 | 100 |
| Extindere mică | 0 | 10 |
| Extindere mică | 100 | 70 |
| Păstrează | 0 | 20 |
| Păstrează | 100 | 20 |
| 16,7% | 16,7 | 20 |
| 57,1% | 57,1 | 44,3 |
Cum se află pragurile: extinderea mare devine mai bună decât cea mică atunci când 130p − 30 = 60p + 10, adică 70p = 40, deci p = 40 : 70 ≈ 0,571 (57,1%). Extinderea mică devine mai bună decât păstrarea atunci când 60p + 10 = 20, adică p = 10 : 60 ≈ 0,167 (16,7%).
Ce să observi: la p = 60%, extinderea mare câștigă doar la limită (48 față de 46). Dacă probabilitatea reală ar fi 55%, alegerea s-ar schimba. Încearcă singur: calculează valorile așteptate la p = 50% (rezultat: 35, 40 și 20, deci extinderea mică).
Concluzie: înainte să te bazezi pe o valoare așteptată, verifică cât de aproape ești de prag. O decizie care se schimbă la o mică eroare de estimare cere informații suplimentare.
Aprofundare
Raționalitatea limitată
Herbert Simon (Premiul Nobel pentru economie, 1978) a arătat că managerii nu pot cunoaște toate variantele și toate consecințele. Ei au timp, informații și atenție limitate. De aceea, în practică, nu caută varianta optimă, ci prima variantă „suficient de bună” care trece de un prag. Simon a numit acest comportament satisficing (din satisfy și suffice). Metodele din lecție sunt utile tocmai pentru că fac vizibile alegerile pe care altfel le-am face din instinct.
De ce criteriile de incertitudine se contrazic
Fiecare criteriu se uită la o altă parte a matricei. Wald vede doar coloana celor mai proaste cazuri, maximax doar a celor mai bune, Laplace tratează stările egal, Savage compară cu varianta ideală din fiecare stare. Criteriul Savage are și o ciudățenie: dacă adaugi o variantă nouă, care nu e aleasă, se pot schimba regretele celorlalte și deci alegerea dintre ele. Niciun criteriu nu este „corect” în toate situațiile; alegerea criteriului este ea însăși o decizie.
Valoarea așteptată și aversiunea față de risc
Valoarea așteptată presupune că decidentul e neutru față de risc. Pentru o cofetărie mică, o pierdere de 30 de mii de lei poate însemna închiderea, așa că proprietarul poate prefera extinderea mică, cu valoare așteptată ceva mai mică, dar fără pierdere posibilă. Teoria utilității așteptate explică formal această preferință: o pierdere mare „doare” mai mult decât bucură un câștig de aceeași mărime.
Caz real: gândirea de grup și naveta Challenger
Psihologul Irving Janis a descris în 1972 gândirea de grup (groupthink). Un exemplu des analizat este lansarea navetei spațiale Challenger, în ianuarie 1986. Inginerii unui furnizor avertizaseră că garniturile de etanșare ale propulsoarelor s-ar putea să nu funcționeze la temperaturile foarte scăzute din dimineața lansării. Sub presiunea calendarului, avertismentele au fost depășite în procesul de decizie, iar naveta s-a dezintegrat la scurt timp după lansare. Comisia de anchetă a identificat cauza tehnică în garnituri și a criticat procesul decizional. Lecția pentru manageri: îndoielile specialiștilor trebuie să aibă un drum clar până la decident.
Deciziile de grup
Grupurile aduc mai multe informații și variante, dar decid mai încet și riscă gândirea de grup. Două tehnici simple ajută: brainstormingul (generezi idei fără critică, apoi le evaluezi) și metoda Delphi (experții răspund separat, anonim, în mai multe runde, primind de fiecare dată rezumatul răspunsurilor celorlalți, până când opiniile se apropie).
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.