Management · Funcțiile managementului în detaliu
Motivarea și antrenarea personalului
Intermediar50 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici teoriile lui Maslow, Herzberg și McGregor și deosebești factorii igienici de motivatori.
- Calculezi forța motivației după Vroom și compari raporturile de echitate după Adams.
- Proiectezi un sistem simplu de recompensare și calculezi venitul unui angajat în scheme cu fix și comision.
Teorie
Ideea centrală: motivarea este procesul prin care managerul leagă ce își doresc oamenii (nevoi, interese, aspirații) de obiectivele organizației, astfel încât oamenii să vrea să contribuie. Antrenarea, funcția managementului din care face parte motivarea, adaugă și implicarea lor în decizii și în viața echipei.
Motivarea poate fi:
- intrinsecă: vine din munca însăși (îți place ce faci, înveți, simți că realizezi ceva);
- extrinsecă: vine din afara muncii (salariu, bonus, laudă, promovare, frica de sancțiune);
- pozitivă (recompense) sau negativă (sancțiuni). Cea negativă oprește un comportament greșit, dar rar produce entuziasm.
Teoriile motivației se împart în două familii. Teoriile de conținut întreabă ce îi motivează pe oameni (Maslow, Herzberg, McGregor). Teoriile de proces întreabă cum se formează motivația (Vroom, Adams).
Partea 1. Maslow: ierarhia nevoilor
Abraham Maslow (1943) a ordonat nevoile pe cinci niveluri: fiziologice, de siguranță, de apartenență, de stimă și de autorealizare (le-ai întâlnit în lecția „Nevoile și resursele”). Pentru manager, ideea utilă este: o nevoie satisfăcută nu mai motivează. Unui angajat care se teme că își pierde locul de muncă nu îi spui despre dezvoltare personală; unuia cu un salariu bun și sigur, o sumă în plus îi spune mai puțin decât o responsabilitate nouă.
| Nivel | Ce oferă managerul |
|---|---|
| Fiziologice | Salariu care acoperă traiul, pauze, condiții de lucru decente |
| Siguranță | Contract stabil, siguranță la locul de muncă, reguli clare |
| Apartenență | Echipă unită, activități comune, colegi care se ajută |
| Stimă | Recunoaștere publică, titluri, feedback pozitiv, promovare |
| Autorealizare | Proiecte provocatoare, autonomie, ocazii de învățare |
Partea 2. Herzberg: factorii igienici și motivatorii
Frederick Herzberg (1959) a întrebat angajați când s-au simțit foarte bine și când foarte rău la muncă. A constatat că lucrurile care nemulțumesc nu sunt opusul celor care motivează. A propus teoria celor doi factori:
| Factori igienici (dacă lipsesc, nemulțumesc) | Motivatori (dacă există, motivează) |
|---|---|
| Salariul | Realizarea (sentimentul că ai reușit ceva) |
| Condițiile de muncă | Recunoașterea rezultatelor |
| Politica firmei și administrația | Munca în sine, interesantă |
| Relațiile cu șeful și colegii | Responsabilitatea |
| Siguranța postului | Avansarea și dezvoltarea |
Concluzia: un salariu corect și condiții bune doar elimină nemulțumirea („nu mai e rău”). Ca oamenii să fie motivați („e bine, vreau să fac mai mult”), e nevoie de motivatori. Herzberg a recomandat îmbogățirea postului: mai multă responsabilitate și varietate, nu doar mai multe sarcini de același fel.
Partea 3. McGregor: teoria X și teoria Y
Douglas McGregor (1960) a arătat că stilul unui manager pornește de la ce crede despre oameni:
| Teoria X | Teoria Y |
|---|---|
| Omul obișnuit nu vrea să muncească și evită munca | Munca e la fel de firească precum joaca sau odihna |
| Trebuie controlat, constrâns, amenințat | Se autocontrolează când crede în obiective |
| Evită responsabilitatea, vrea să fie condus | Caută responsabilitatea, dacă e tratat corect |
| Stil potrivit: control strâns, reguli, sancțiuni | Stil potrivit: autonomie, participare, încredere |
McGregor susținea că presupunerile de tip X devin profeții care se autoîmplinesc: oamenii tratați ca leneși ajung să facă doar minimul. Majoritatea managerilor moderni pornesc de la Y, dar păstrează controlul acolo unde greșelile costă mult.
Partea 4. Vroom: teoria așteptărilor
Victor Vroom (1964) explică motivația ca rezultatul unui calcul pe care fiecare om îl face, conștient sau nu. Teoria așteptărilor folosește trei mărimi:
- așteptarea (, de la 0 la 1): cât de sigur e omul că, dacă se străduiește, atinge performanța cerută;
- instrumentalitatea (, de la 0 la 1): cât de sigur e că performanța va fi răsplătită;
- valența (, de la −1 la +1): cât de mult își dorește răsplata.
Exemplu ipotetic: firma promite un bonus de 500 lei vânzătorilor care ating 25.000 lei vânzări pe lună.
- Ana: crede că poate atinge ținta ( = 0,8), are încredere că firma plătește ( = 0,9) și are nevoie de bani ( = 0,7). = 0,8 × 0,9 × 0,7 = 0,504.
- Mihai: la fel de capabil ( = 0,8), la fel de interesat ( = 0,7), dar anul trecut firma nu a plătit un bonus promis ( = 0,3). = 0,8 × 0,3 × 0,7 = 0,168.
Pentru că mărimile se înmulțesc, dacă una e aproape de zero, motivația e aproape de zero. Lecția pentru manager: ținte realiste (crește ), promisiuni respectate (crește ) și recompense dorite de oameni (crește ).
Partea 5. Adams: teoria echității
J. Stacy Adams (1963) a observat că oamenii nu judecă recompensa în sine, ci comparativ. Fiecare compară raportul dintre ce primește și ce dă cu raportul unei persoane de referință:
Rezultatele sunt salariul, bonusurile, recunoașterea; contribuțiile sunt orele, efortul, experiența. Exemplu ipotetic: Ana primește 4.000 lei pentru 160 de ore, adică 4.000 : 160 = 25 lei pe oră. Colega ei, Ioana, cu aceeași muncă, primește 4.400 lei pentru 160 de ore: 4.400 : 160 = 27,5 lei pe oră. Ana percepe o inechitate și poate reacționa: muncește mai puțin, cere mărire, se compară cu altcineva sau pleacă. De aceea, regulile clare și transparente de salarizare contează aproape cât nivelul salariilor.
Partea 6. Sistemele de recompensare
Un sistem de recompensare cuprinde tot ce primește un angajat în schimbul muncii:
| Componenta | Ce este | Exemplu |
|---|---|---|
| Salariul de bază | Suma fixă pentru post | 3.000 lei pe lună |
| Sporuri | Plăți pentru condiții speciale | Spor pentru tura de noapte |
| Partea variabilă | Depinde de rezultate | Bonus, comision din vânzări, plata în acord pe bucată |
| Participarea la profit | O parte din profitul firmei, împărțită angajaților | Prima anuală dacă firma are profit |
| Beneficii | Avantaje în natură | Tichete de masă, abonament medical, cursuri |
| Recompense nefinanciare | Fără bani | Laudă publică, program flexibil, proiecte noi, promovare |
Formulele simple pentru partea variabilă:
- plata în acord: salariul = numărul de bucăți × tariful pe bucată. Exemplu: 400 de piese × 10 lei = 4.000 lei.
- fix plus comision: venitul = salariul fix + procentul de comision × vânzările. Exemplu: 3.000 + 5% × 30.000 = 3.000 + 1.500 = 4.500 lei.
Reguli de bun-simț pentru un sistem de recompensare: legătură clară între rezultat și recompensă, criterii cunoscute dinainte, plată la timp, recompense corecte în comparație cu colegii și cu piața și un amestec de bani și recunoaștere.
Video
Herzberg's Two Factor Theory (Motivation) | A-Level Business
de Academic Plus
Se încarcă de pe YouTube
Herzberg's Two Factor Theory (Motivation) | A-Level Business · de Academic Plus · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Gândește-te la un loc de muncă sau la o activitate de voluntariat pe care ai avut-o. Ce factori igienici și ce motivatori din clip recunoști acolo?
Expectancy Theory of Motivation - TBS open teaching
de TBS Education
Se încarcă de pe YouTube
Expectancy Theory of Motivation - TBS open teaching · de TBS Education · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul explică cele trei elemente ale teoriei lui Vroom. Care dintre ele crezi că e cel mai des neglijat de manageri?
Exemple grafice
Graficul compară două scheme de plată pentru o vânzătoare, în funcție de vânzările ei lunare: A – salariu fix de 4.000 lei; B – salariu fix de 3.000 lei plus 5% comision din vânzări.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Vânzări lunare (mii lei) | Venitul vânzătoarei (lei) |
|---|---|---|
| A: fix | 0 | 4.000 |
| A: fix | 40 | 4.000 |
| B: fix + 5% | 0 | 3.000 |
| B: fix + 5% | 40 | 5.000 |
| Egalitate: 20.000 lei vânzări | 20 | 4.000 |
Unde se întâlnesc schemele: 3.000 + 5% × V = 4.000, deci 5% × V = 1.000 și V = 1.000 : 0,05 = 20.000 lei. Sub acest nivel, schema fixă plătește mai mult; peste el, schema cu comision.
Ce să încerci: o vânzătoare care vinde de obicei 30.000 lei pe lună câștigă 4.500 lei în schema B, cu 500 lei mai mult decât în A. Ce schemă ar prefera o vânzătoare nouă, care încă învață și vinde 12.000 lei? Calcul: 3.000 + 600 = 3.600 lei, mai puțin decât în A.
Concluzie: schema cu comision recompensează performanța și atrage oamenii siguri pe ei, dar transferă riscul asupra angajatului. Mulți angajatori combină: fix suficient (factor igienic) și o parte variabilă care motivează.
Aprofundare
Când banii strică motivația
Psihologul Edward Deci a făcut în 1971 un experiment cu studenți care rezolvau puzzle-uri interesante. Cei plătiți pentru fiecare puzzle rezolvat au lucrat, după ce plata s-a oprit, mai puțin în timpul liber decât cei care nu fuseseră plătiți niciodată. Explicația propusă: o recompensă externă poate „înlocui” plăcerea interioară, iar activitatea începe să pară o muncă pentru bani. Efectul apare mai ales la activitățile deja interesante; la sarcinile repetitive, plata pe rezultat funcționează de obicei bine.
Caz real: stimulente care au împins la fraudă
În 2016, autoritățile americane au amendat banca Wells Fargo după ce s-a aflat că angajați presați de ținte de vânzare foarte mari au deschis milioane de conturi fără acordul clienților. Ținta și recompensele erau legate de numărul de produse vândute pe client, nu de calitatea relației. Cazul arată limita teoriei lui Vroom aplicate mecanic: dacă ținta e aproape imposibil de atins cinstit, unii oameni găsesc căi necinstite. Un sistem de recompensare trebuie să măsoare și cum s-a obținut rezultatul, nu doar cât.
Alte teorii de conținut
- Alderfer (teoria ERG, 1969) a redus nivelurile lui Maslow la trei (existență, relații, creștere) și a admis că omul poate urmări mai multe nevoi deodată și că, frustrat la un nivel superior, se poate întoarce spre unul inferior.
- McClelland a pus accent pe trei nevoi învățate: de realizare (oamenii care vor ținte provocatoare și feedback rapid), de putere (care vor să influențeze) și de afiliere (care vor relații bune). Un vânzător de top și un manager bun pot avea profiluri diferite.
Critici
- Ierarhia lui Maslow nu a fost confirmată strict de studii: oamenii nu urcă mereu treaptă cu treaptă.
- Rezultatele lui Herzberg au fost atribuite parțial metodei: oamenii tind să-și atribuie lor succesele (realizare) și să pună eșecurile pe seama altora (firma, șeful).
- Teoria lui Vroom presupune că oamenii calculează rațional; în realitate, emoțiile și obiceiurile contează mult.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.