Management · Funcțiile managementului în detaliu

Motivarea și antrenarea personalului

Intermediar50 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Explici teoriile lui Maslow, Herzberg și McGregor și deosebești factorii igienici de motivatori.
  • Calculezi forța motivației după Vroom și compari raporturile de echitate după Adams.
  • Proiectezi un sistem simplu de recompensare și calculezi venitul unui angajat în scheme cu fix și comision.

Teorie

Ideea centrală: motivarea este procesul prin care managerul leagă ce își doresc oamenii (nevoi, interese, aspirații) de obiectivele organizației, astfel încât oamenii să vrea să contribuie. Antrenarea, funcția managementului din care face parte motivarea, adaugă și implicarea lor în decizii și în viața echipei.

Motivarea poate fi:

  • intrinsecă: vine din munca însăși (îți place ce faci, înveți, simți că realizezi ceva);
  • extrinsecă: vine din afara muncii (salariu, bonus, laudă, promovare, frica de sancțiune);
  • pozitivă (recompense) sau negativă (sancțiuni). Cea negativă oprește un comportament greșit, dar rar produce entuziasm.

Teoriile motivației se împart în două familii. Teoriile de conținut întreabă ce îi motivează pe oameni (Maslow, Herzberg, McGregor). Teoriile de proces întreabă cum se formează motivația (Vroom, Adams).

Partea 1. Maslow: ierarhia nevoilor

Abraham Maslow (1943) a ordonat nevoile pe cinci niveluri: fiziologice, de siguranță, de apartenență, de stimă și de autorealizare (le-ai întâlnit în lecția „Nevoile și resursele”). Pentru manager, ideea utilă este: o nevoie satisfăcută nu mai motivează. Unui angajat care se teme că își pierde locul de muncă nu îi spui despre dezvoltare personală; unuia cu un salariu bun și sigur, o sumă în plus îi spune mai puțin decât o responsabilitate nouă.

NivelCe oferă managerul
FiziologiceSalariu care acoperă traiul, pauze, condiții de lucru decente
SiguranțăContract stabil, siguranță la locul de muncă, reguli clare
ApartenențăEchipă unită, activități comune, colegi care se ajută
StimăRecunoaștere publică, titluri, feedback pozitiv, promovare
AutorealizareProiecte provocatoare, autonomie, ocazii de învățare

Partea 2. Herzberg: factorii igienici și motivatorii

Frederick Herzberg (1959) a întrebat angajați când s-au simțit foarte bine și când foarte rău la muncă. A constatat că lucrurile care nemulțumesc nu sunt opusul celor care motivează. A propus teoria celor doi factori:

Factori igienici (dacă lipsesc, nemulțumesc)Motivatori (dacă există, motivează)
SalariulRealizarea (sentimentul că ai reușit ceva)
Condițiile de muncăRecunoașterea rezultatelor
Politica firmei și administrațiaMunca în sine, interesantă
Relațiile cu șeful și colegiiResponsabilitatea
Siguranța postuluiAvansarea și dezvoltarea

Concluzia: un salariu corect și condiții bune doar elimină nemulțumirea („nu mai e rău”). Ca oamenii să fie motivați („e bine, vreau să fac mai mult”), e nevoie de motivatori. Herzberg a recomandat îmbogățirea postului: mai multă responsabilitate și varietate, nu doar mai multe sarcini de același fel.

Partea 3. McGregor: teoria X și teoria Y

Douglas McGregor (1960) a arătat că stilul unui manager pornește de la ce crede despre oameni:

Teoria XTeoria Y
Omul obișnuit nu vrea să muncească și evită muncaMunca e la fel de firească precum joaca sau odihna
Trebuie controlat, constrâns, amenințatSe autocontrolează când crede în obiective
Evită responsabilitatea, vrea să fie condusCaută responsabilitatea, dacă e tratat corect
Stil potrivit: control strâns, reguli, sancțiuniStil potrivit: autonomie, participare, încredere

McGregor susținea că presupunerile de tip X devin profeții care se autoîmplinesc: oamenii tratați ca leneși ajung să facă doar minimul. Majoritatea managerilor moderni pornesc de la Y, dar păstrează controlul acolo unde greșelile costă mult.

Partea 4. Vroom: teoria așteptărilor

Victor Vroom (1964) explică motivația ca rezultatul unui calcul pe care fiecare om îl face, conștient sau nu. Teoria așteptărilor folosește trei mărimi:

  • așteptarea (EE, de la 0 la 1): cât de sigur e omul că, dacă se străduiește, atinge performanța cerută;
  • instrumentalitatea (II, de la 0 la 1): cât de sigur e că performanța va fi răsplătită;
  • valența (VV, de la −1 la +1): cât de mult își dorește răsplata.
M=E×I×VM = E \times I \times V

Exemplu ipotetic: firma promite un bonus de 500 lei vânzătorilor care ating 25.000 lei vânzări pe lună.

  • Ana: crede că poate atinge ținta (EE = 0,8), are încredere că firma plătește (II = 0,9) și are nevoie de bani (VV = 0,7). MM = 0,8 × 0,9 × 0,7 = 0,504.
  • Mihai: la fel de capabil (EE = 0,8), la fel de interesat (VV = 0,7), dar anul trecut firma nu a plătit un bonus promis (II = 0,3). MM = 0,8 × 0,3 × 0,7 = 0,168.

Pentru că mărimile se înmulțesc, dacă una e aproape de zero, motivația e aproape de zero. Lecția pentru manager: ținte realiste (crește EE), promisiuni respectate (crește II) și recompense dorite de oameni (crește VV).

Partea 5. Adams: teoria echității

J. Stacy Adams (1963) a observat că oamenii nu judecă recompensa în sine, ci comparativ. Fiecare compară raportul dintre ce primește și ce dă cu raportul unei persoane de referință:

RezultateAContribuțiiAcomparat cuRezultateBContribuțiiB\frac{Rezultate_A}{Contribuții_A} \quad \text{comparat cu} \quad \frac{Rezultate_B}{Contribuții_B}

Rezultatele sunt salariul, bonusurile, recunoașterea; contribuțiile sunt orele, efortul, experiența. Exemplu ipotetic: Ana primește 4.000 lei pentru 160 de ore, adică 4.000 : 160 = 25 lei pe oră. Colega ei, Ioana, cu aceeași muncă, primește 4.400 lei pentru 160 de ore: 4.400 : 160 = 27,5 lei pe oră. Ana percepe o inechitate și poate reacționa: muncește mai puțin, cere mărire, se compară cu altcineva sau pleacă. De aceea, regulile clare și transparente de salarizare contează aproape cât nivelul salariilor.

Partea 6. Sistemele de recompensare

Un sistem de recompensare cuprinde tot ce primește un angajat în schimbul muncii:

ComponentaCe esteExemplu
Salariul de bazăSuma fixă pentru post3.000 lei pe lună
SporuriPlăți pentru condiții specialeSpor pentru tura de noapte
Partea variabilăDepinde de rezultateBonus, comision din vânzări, plata în acord pe bucată
Participarea la profitO parte din profitul firmei, împărțită angajațilorPrima anuală dacă firma are profit
BeneficiiAvantaje în naturăTichete de masă, abonament medical, cursuri
Recompense nefinanciareFără baniLaudă publică, program flexibil, proiecte noi, promovare

Formulele simple pentru partea variabilă:

  • plata în acord: salariul = numărul de bucăți × tariful pe bucată. Exemplu: 400 de piese × 10 lei = 4.000 lei.
  • fix plus comision: venitul = salariul fix + procentul de comision × vânzările. Exemplu: 3.000 + 5% × 30.000 = 3.000 + 1.500 = 4.500 lei.

Reguli de bun-simț pentru un sistem de recompensare: legătură clară între rezultat și recompensă, criterii cunoscute dinainte, plată la timp, recompense corecte în comparație cu colegii și cu piața și un amestec de bani și recunoaștere.

Video

Herzberg's Two Factor Theory (Motivation) | A-Level Business

de Academic Plus

Se încarcă de pe YouTube

Herzberg's Two Factor Theory (Motivation) | A-Level Business · de Academic Plus · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Gândește-te la un loc de muncă sau la o activitate de voluntariat pe care ai avut-o. Ce factori igienici și ce motivatori din clip recunoști acolo?

Expectancy Theory of Motivation - TBS open teaching

de TBS Education

Se încarcă de pe YouTube

Expectancy Theory of Motivation - TBS open teaching · de TBS Education · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul explică cele trei elemente ale teoriei lui Vroom. Care dintre ele crezi că e cel mai des neglijat de manageri?

Exemple grafice

Graficul compară două scheme de plată pentru o vânzătoare, în funcție de vânzările ei lunare: A – salariu fix de 4.000 lei; B – salariu fix de 3.000 lei plus 5% comision din vânzări.

01.5003.0004.5006.000010203040Vânzări lunare (mii lei)Venitul vânzătoarei (lei)A: fixB: fix + 5%Egalitate: 20.000 lei vânzări
Exemplu ipotetic. Schema A: 4.000 lei, indiferent de vânzări. Schema B: 3.000 lei plus 5% din vânzări, de la 3.000 lei (fără vânzări) la 5.000 lei (40.000 lei vânzări). Cele două scheme dau același venit la 20.000 lei vânzări.
Vezi datele ca tabel
Venitul lunar în două scheme de plată, după vânzări
SerieVânzări lunare (mii lei)Venitul vânzătoarei (lei)
A: fix04.000
A: fix404.000
B: fix + 5%03.000
B: fix + 5%405.000
Egalitate: 20.000 lei vânzări204.000

Unde se întâlnesc schemele: 3.000 + 5% × V = 4.000, deci 5% × V = 1.000 și V = 1.000 : 0,05 = 20.000 lei. Sub acest nivel, schema fixă plătește mai mult; peste el, schema cu comision.

Ce să încerci: o vânzătoare care vinde de obicei 30.000 lei pe lună câștigă 4.500 lei în schema B, cu 500 lei mai mult decât în A. Ce schemă ar prefera o vânzătoare nouă, care încă învață și vinde 12.000 lei? Calcul: 3.000 + 600 = 3.600 lei, mai puțin decât în A.

Concluzie: schema cu comision recompensează performanța și atrage oamenii siguri pe ei, dar transferă riscul asupra angajatului. Mulți angajatori combină: fix suficient (factor igienic) și o parte variabilă care motivează.

Aprofundare

Când banii strică motivația

Psihologul Edward Deci a făcut în 1971 un experiment cu studenți care rezolvau puzzle-uri interesante. Cei plătiți pentru fiecare puzzle rezolvat au lucrat, după ce plata s-a oprit, mai puțin în timpul liber decât cei care nu fuseseră plătiți niciodată. Explicația propusă: o recompensă externă poate „înlocui” plăcerea interioară, iar activitatea începe să pară o muncă pentru bani. Efectul apare mai ales la activitățile deja interesante; la sarcinile repetitive, plata pe rezultat funcționează de obicei bine.

Caz real: stimulente care au împins la fraudă

În 2016, autoritățile americane au amendat banca Wells Fargo după ce s-a aflat că angajați presați de ținte de vânzare foarte mari au deschis milioane de conturi fără acordul clienților. Ținta și recompensele erau legate de numărul de produse vândute pe client, nu de calitatea relației. Cazul arată limita teoriei lui Vroom aplicate mecanic: dacă ținta e aproape imposibil de atins cinstit, unii oameni găsesc căi necinstite. Un sistem de recompensare trebuie să măsoare și cum s-a obținut rezultatul, nu doar cât.

Alte teorii de conținut

  • Alderfer (teoria ERG, 1969) a redus nivelurile lui Maslow la trei (existență, relații, creștere) și a admis că omul poate urmări mai multe nevoi deodată și că, frustrat la un nivel superior, se poate întoarce spre unul inferior.
  • McClelland a pus accent pe trei nevoi învățate: de realizare (oamenii care vor ținte provocatoare și feedback rapid), de putere (care vor să influențeze) și de afiliere (care vor relații bune). Un vânzător de top și un manager bun pot avea profiluri diferite.

Critici

  • Ierarhia lui Maslow nu a fost confirmată strict de studii: oamenii nu urcă mereu treaptă cu treaptă.
  • Rezultatele lui Herzberg au fost atribuite parțial metodei: oamenii tind să-și atribuie lor succesele (realizare) și să pună eșecurile pe seama altora (firma, șeful).
  • Teoria lui Vroom presupune că oamenii calculează rațional; în realitate, emoțiile și obiceiurile contează mult.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Un programator lucrează seara la un proiect pentru că îl pasionează problema. Ce fel de motivare este?

Alege o singură variantă.

2. Care dintre următoarele sunt factori igienici în teoria lui Herzberg?

Alege toate variantele corecte.

3. După Herzberg, o mărire de salariu este cea mai sigură cale de a crește motivația pe termen lung.

Alege o singură variantă.

4. Un manager crede că angajații evită munca și trebuie supravegheați tot timpul. Ce presupunere a lui McGregor folosește?

Alege o singură variantă.

5. După Vroom, un angajat are așteptarea E = 0,9, instrumentalitatea I = 0,5 și valența V = 0,8. Cât este forța motivației M?

Scrie un număr.

6. Un angajat crede că poate atinge ținta și vrea bonusul, dar firma nu a plătit niciodată bonusurile promise. Ce element al teoriei lui Vroom e aproape zero?

Alege o singură variantă.

7. O vânzătoare primește 2.500 lei fix plus 4% din vânzări. Cât câștigă într-o lună în care vinde 30.000 lei?

Scrie un număr.

lei

8. Ana și Ioana fac aceeași muncă, același număr de ore, dar Ioana primește mai mult. Ce explică faptul că Ana devine nemulțumită, deși salariul ei nu s-a schimbat?

Alege o singură variantă.