Matematici aplicate în economie · Analiză matematică

Funcții de mai multe variabile

Avansat90 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Calculezi pas cu pas derivatele parțiale de ordinul întâi și al doilea ale unei funcții de două sau mai multe variabile și le interpretezi ca mărimi marginale.
  • Lucrezi cu funcția Cobb-Douglas: productivități marginale, elasticități și randamente de scară.
  • Desenezi izocuante și curbe de indiferență și calculezi rata marginală de substituție.

Teorie

Producția unei brutării nu depinde doar de câți oameni lucrează, ci și de câte cuptoare are. Satisfacția unui student depinde de câte cafele și câte croissante cumpără. Majoritatea mărimilor economice depind de mai multe variabile deodată. Ideea de bază a acestei lecții este simplă: schimbi o singură variabilă, le ții pe celelalte pe loc și te uiți ce se întâmplă.

Partea 1. Funcții de două variabile și derivate parțiale

O funcție de două variabile z=f(x,y)z = f(x, y) asociază fiecărei perechi (x,y)(x, y) un număr. Graficul ei este o suprafață în spațiu; în economie se desenează mai des curbele de nivel, adică mulțimile de puncte în care funcția are aceeași valoare, f(x,y)=cf(x, y) = c (ca pe o hartă cu curbe de nivel ale munților).

Ideea, în cuvinte. O derivată parțială nu cere reguli noi. Folosești exact regulile de derivare din lecția „Derivate și analiză marginală”, cu o singură convenție: variabila după care nu derivezi se poartă ca un număr oarecare, de exemplu ca 5. Economic, este situația „toate celelalte rămân neschimbate” (ceteris paribus): brutăria păstrează aceleași cuptoare și angajează doar încă un om.

Algoritmul pentru fx′f'_x:

  1. Alegi variabila după care derivezi (aici x). Tot ce nu este x, inclusiv y, devine o constantă.
  2. Rescrii radicalii și fracțiile ca puteri, ca la o singură variabilă: xy=x1/2y1/2\sqrt{xy} = x^{1/2} y^{1/2}, xy=x⋅y−1\frac{x}{y} = x \cdot y^{-1}.
  3. Derivezi termen cu termen. Pentru fiecare termen te întrebi „conține x?”:
    • dacă nu conține x (de exemplu 7 sau 5y35y^3), este o constantă adunată și dispare;
    • dacă îl conține, tot ce stă în fața lui x și nu depinde de x (numere și puteri ale lui y) este o constantă înmulțită și rămâne în față, iar partea cu x se derivează după tabel.
  4. Simplifici rezultatul.
  5. Dacă ți se cere valoarea într-un punct, abia acum înlocuiești x și y cu numere.

Pentru fy′f'_y procedezi la fel, schimbând rolurile: x devine constantă.

Truc pentru început. Dacă te încurci, înlocuiește în gând constanta cu un număr. La f(x,y)=x2yf(x, y) = x^2 y, derivata după x se face ca pentru x2⋅5x^2 \cdot 5: rezultă 2x⋅52x \cdot 5, deci fx′=2xyf'_x = 2xy. Derivata după y se face ca pentru 32⋅y=9y3^2 \cdot y = 9y, a cărei derivată este 9, adică x2x^2. Deci fy′=x2f'_y = x^2.

Cum se tratează fiecare tip de termen când derivezi după x:

TermenulCe este pentru xDerivata după x
77constantă adunată00
5y35y^3constantă adunată (nu conține x)00
3x23x^2putere a lui x6x6x
4x2y34x^2 y^34y34y^3 este constantă în față4y3⋅2x=8xy34y^3 \cdot 2x = 8xy^3
xyxyy este constantă în fațăyy
xy\frac{x}{y}1y\frac{1}{y} este constantă în față1y\frac{1}{y}
e2x−ye^{2x - y}funcție compusă, interiorul 2x−y2x - y are derivata 22e2x−y2e^{2x - y}
ln⁡(x2+y)\ln(x^2 + y)funcție compusă, interiorul are derivata 2x2x2xx2+y\frac{2x}{x^2 + y}

Mai multe exemple, cu reguli diferite:

  • f(x,y)=xyf(x, y) = \frac{x}{y}: după x, 1y\frac{1}{y} este constantă, deci fx′=1yf'_x = \frac{1}{y}; după y, scrii x⋅y−1x \cdot y^{-1} și obții fy′=x⋅(−1)y−2=−xy2f'_y = x \cdot (-1) y^{-2} = -\frac{x}{y^2}.
  • f(x,y)=e2x−yf(x, y) = e^{2x - y}: regula funcției compuse; fx′=e2x−y⋅2f'_x = e^{2x - y} \cdot 2, iar fy′=e2x−y⋅(−1)=−e2x−yf'_y = e^{2x - y} \cdot (-1) = -e^{2x - y}.
  • f(x,y)=ln⁡(x2+y)f(x, y) = \ln(x^2 + y): fx′=2xx2+yf'_x = \frac{2x}{x^2 + y} și fy′=1x2+yf'_y = \frac{1}{x^2 + y}.
  • f(x,y)=x2eyf(x, y) = x^2 e^y: după x, eye^y este constantă, deci fx′=2xeyf'_x = 2x e^y; după y, x2x^2 este constantă, iar (ey)′=ey(e^y)' = e^y, deci fy′=x2eyf'_y = x^2 e^y.

Funcții de trei sau mai multe variabile. Regula este aceeași: derivezi după una, iar toate celelalte sunt constante. Pentru f(x,y,z)=xy+yz2+3xf(x, y, z) = xy + yz^2 + 3x: fx′=y+3f'_x = y + 3, fy′=x+z2f'_y = x + z^2 și fz′=2yzf'_z = 2yz.

Ce înseamnă semnul. O derivată parțială pozitivă arată că funcția crește când acea variabilă crește și celelalte stau pe loc; una negativă, că scade. Exemplu: dacă cererea de cafea depinde de prețul cafelei și de prețul ceaiului, derivata după prețul cafelei este negativă (cafeaua mai scumpă se cumpără mai puțin), iar cea după prețul ceaiului este de obicei pozitivă (ceaiul mai scump îi face pe unii să treacă la cafea).

Derivatele de ordinul al doilea sunt derivatele parțiale ale derivatelor parțiale. Pentru o funcție de două variabile sunt patru:

  • fxx′′f''_{xx}: derivezi fx′f'_x încă o dată după x;
  • fyy′′f''_{yy}: derivezi fy′f'_y încă o dată după y;
  • fxy′′f''_{xy}: derivezi fx′f'_x după y (derivată mixtă);
  • fyx′′f''_{yx}: derivezi fy′f'_y după x (derivată mixtă).

Pentru funcțiile uzuale, derivatele mixte sunt egale (teorema lui Schwarz): fxy′′=fyx′′f''_{xy} = f''_{yx}. Egalitatea este și o verificare utilă: dacă îți ies diferite, ai greșit undeva. Pentru exemplul pas cu pas de mai sus:

  • fxx′′f''_{xx}: din 6xy3+2y6xy^3 + 2y, după x, rezultă 6y36y^3;
  • fyy′′f''_{yy}: din 9x2y2+2x−59x^2y^2 + 2x - 5, după y, rezultă 18x2y18x^2y;
  • fxy′′f''_{xy}: din 6xy3+2y6xy^3 + 2y, după y, rezultă 18xy2+218xy^2 + 2;
  • fyx′′f''_{yx}: din 9x2y2+2x−59x^2y^2 + 2x - 5, după x, rezultă 18xy2+218xy^2 + 2, la fel ca fxy′′f''_{xy}.

Derivatele de ordinul al doilea se folosesc în lecția „Optimizare cu și fără restricții”, unde formează matricea hessiană și decid dacă un punct este maxim sau minim.

Diferențiala totală aproximează schimbarea funcției când se schimbă ambele variabile:

Δf≈fx′⋅Δx+fy′⋅Δy\Delta f \approx f'_x \cdot \Delta x + f'_y \cdot \Delta y

În cuvinte: efectul total este suma efectelor fiecărei variabile, fiecare calculat „ca și cum cealaltă ar sta pe loc”. Un exemplu numeric apare în Partea 2, la brutăria cu cuptoare.

Partea 2. Funcția de producție Cobb-Douglas

Productivitățile marginale sunt derivatele parțiale. Pentru Cobb-Douglas ele au o formă foarte simplă, „exponentul × producția : factorul”:

WmgK=∂Q∂K=α⋅QK,WmgL=∂Q∂L=β⋅QLW_{mgK} = \frac{\partial Q}{\partial K} = \alpha \cdot \frac{Q}{K}, \qquad W_{mgL} = \frac{\partial Q}{\partial L} = \beta \cdot \frac{Q}{L}

De unde vine formula, pas cu pas (derivata după L).

  1. K este constantă, deci A⋅KαA \cdot K^{\alpha} este un număr care rămâne în față.
  2. Derivezi doar LβL^{\beta} cu regula puterii: β⋅Lβ−1\beta \cdot L^{\beta - 1}.
  3. Pui bucățile la loc: ∂Q∂L=AKα⋅βLβ−1\frac{\partial Q}{\partial L} = A K^{\alpha} \cdot \beta L^{\beta - 1}.
  4. Cum Lβ−1=Lβ:LL^{\beta - 1} = L^{\beta} : L, rezultatul se poate scrie β⋅(AKαLβ):L=β⋅QL\beta \cdot (A K^{\alpha} L^{\beta}) : L = \beta \cdot \frac{Q}{L}.

Derivata după K se face la fel, cu ALβA L^{\beta} constantă în față: ∂Q∂K=αAKα−1Lβ=α⋅QK\frac{\partial Q}{\partial K} = \alpha A K^{\alpha - 1} L^{\beta} = \alpha \cdot \frac{Q}{K}. Pentru un exemplu concret, la Q=10K0,5L0,5Q = 10K^{0{,}5}L^{0{,}5}, derivata după L este 10K0,5⋅0,5L−0,5=5⋅KL10K^{0{,}5} \cdot 0{,}5L^{-0{,}5} = 5 \cdot \frac{\sqrt{K}}{\sqrt{L}}.

Cum Q/LQ/L este productivitatea medie a muncii WmLW_{mL}, rezultă WmgL=β⋅WmLW_{mgL} = \beta \cdot W_{mL}. Exponenții sunt chiar elasticitățile producției: EQ/K=αE_{Q/K} = \alpha și EQ/L=βE_{Q/L} = \beta (la +1% muncă, producția crește cu aproximativ β%).

Randamentele de scară arată ce se întâmplă când toți factorii cresc în aceeași proporție t. Pentru Cobb-Douglas:

Q(tK,tL)=A(tK)α(tL)β=tα+β⋅Q(K,L)Q(tK, tL) = A (tK)^{\alpha} (tL)^{\beta} = t^{\alpha + \beta} \cdot Q(K, L)
  • α+β>1\alpha + \beta > 1: randamente crescătoare (dublezi factorii, producția mai mult decât se dublează);
  • α+β=1\alpha + \beta = 1: randamente constante (producția se dublează exact);
  • α+β<1\alpha + \beta < 1: randamente descrescătoare.

La brutărie, 0,5+0,5=10{,}5 + 0{,}5 = 1: cu 8 ore de cuptor și 18 ore de muncă, producția este 10×144=12010 \times \sqrt{144} = 120, exact dublul. Funcțiile cu această proprietate se numesc omogene de grad α+β\alpha + \beta și respectă relația lui Euler: K⋅WmgK+L⋅WmgL=(α+β)⋅QK \cdot W_{mgK} + L \cdot W_{mgL} = (\alpha + \beta) \cdot Q. La randamente constante, dacă fiecare factor ar fi plătit cu productivitatea lui marginală, plățile ar epuiza exact producția: 4×7,5+9×3,33≈30+30=604 \times 7{,}5 + 9 \times 3{,}33 \approx 30 + 30 = 60.

Derivatele de ordinul al doilea arată randamentele marginale descrescătoare: ∂2Q∂L2=β(β−1)QL2\frac{\partial^2 Q}{\partial L^2} = \beta(\beta - 1) \frac{Q}{L^2} este negativă când β<1\beta < 1, deci fiecare oră de muncă în plus adaugă mai puțin decât precedenta.

Partea 3. Izocuante și rata marginală de substituție tehnică

Pentru brutărie, izocuanta de 60 de pâini este 10KL=6010\sqrt{KL} = 60, adică K⋅L=36K \cdot L = 36: de exemplu 4 ore de cuptor cu 9 ore de muncă, 6 cu 6 sau 9 cu 4.

Rata marginală de substituție tehnică arată la câte unități de capital poate renunța firma pentru încă o unitate de muncă, păstrând producția. Ea este panta izocuantei (cu semn schimbat) și este egală cu raportul productivităților marginale:

RMSL,K=−dKdL=WmgLWmgKRMS_{L,K} = -\frac{dK}{dL} = \frac{W_{mgL}}{W_{mgK}}

Formula vine din regula funcției implicite: pe izocuantă, dQ=WmgK dK+WmgL dL=0dQ = W_{mgK}\,dK + W_{mgL}\,dL = 0, deci dKdL=−WmgLWmgK\frac{dK}{dL} = -\frac{W_{mgL}}{W_{mgK}}. Pentru Cobb-Douglas, RMSL,K=βα⋅KLRMS_{L,K} = \frac{\beta}{\alpha} \cdot \frac{K}{L}. La brutărie, în punctul (L,K)=(9,4)(L, K) = (9, 4): RMS=3,33:7,5≈0,44=4:9RMS = 3{,}33 : 7{,}5 \approx 0{,}44 = 4 : 9. O oră de muncă în plus permite renunțarea la aproximativ 0,44 ore de cuptor.

Pe măsură ce folosești tot mai multă muncă, RMS scade (izocuanta este convexă): cu cât ai mai puțin capital, cu atât îl înlocuiești mai greu.

Partea 4. Funcția de utilitate și curbele de indiferență

Aceleași instrumente descriu consumatorul. O funcție de utilitate U(x,y)U(x, y) dă satisfacția obținută din x unități dintr-un bun și y unități din altul. Utilitățile marginale sunt derivatele parțiale:

Umgx=∂U∂x,Umgy=∂U∂yU_{mgx} = \frac{\partial U}{\partial x}, \qquad U_{mgy} = \frac{\partial U}{\partial y}

O curbă de indiferență este curba de nivel U(x,y)=U0U(x, y) = U_0: toate coșurile care îi plac consumatorului la fel de mult. Rata marginală de substituție în consum este:

RMSx,y=−dydx=UmgxUmgyRMS_{x,y} = -\frac{dy}{dx} = \frac{U_{mgx}}{U_{mgy}}

Exemplu ipotetic: un student are utilitatea U(x,y)=x⋅yU(x, y) = x \cdot y, unde x este numărul de cafele, iar y numărul de croissante pe săptămână. Cu 4 cafele și 6 croissante, U=24U = 24, Umgx=y=6U_{mgx} = y = 6, Umgy=x=4U_{mgy} = x = 4, iar RMSx,y=6:4=1,5RMS_{x,y} = 6 : 4 = 1{,}5: ar renunța la un croissant și jumătate pentru încă o cafea. Funcția x⋅yx \cdot y este tot o Cobb-Douglas, cu A=1A = 1 și exponenții 1 și 1.

Exerciții rezolvate

Încearcă fiecare exercițiu singur, apoi compară cu rezolvarea.

1. f(x,y)=x3+4x2y−2y2+1f(x, y) = x^3 + 4x^2y - 2y^2 + 1.

  • După x: x3x^3 devine 3x23x^2; la 4x2y4x^2y, constanta 4y4y rămâne și x2x^2 devine 2x2x, deci 8xy8xy; −2y2-2y^2 și 1 dispar. Rezultă fx′=3x2+8xyf'_x = 3x^2 + 8xy.
  • După y: x3x^3 dispare; la 4x2y4x^2y rămâne 4x24x^2; −2y2-2y^2 devine −4y-4y; 1 dispare. Rezultă fy′=4x2−4yf'_y = 4x^2 - 4y.
  • Ordinul al doilea: fxx′′=6x+8yf''_{xx} = 6x + 8y, fyy′′=−4f''_{yy} = -4, iar fxy′′=fyx′′=8xf''_{xy} = f''_{yx} = 8x.

2. f(x,y)=xyf(x, y) = \sqrt{xy}, în punctul (4,9)(4, 9). Rescrii: f=x1/2y1/2f = x^{1/2} y^{1/2}. După x: 12x−1/2y1/2=y2x\frac{1}{2} x^{-1/2} y^{1/2} = \frac{\sqrt{y}}{2\sqrt{x}}, deci fx′(4,9)=3:(2×2)=0,75f'_x(4, 9) = 3 : (2 \times 2) = 0{,}75. După y, la fel: fy′=x2yf'_y = \frac{\sqrt{x}}{2\sqrt{y}}, deci fy′(4,9)=2:(2×3)≈0,33f'_y(4, 9) = 2 : (2 \times 3) \approx 0{,}33.

3. Exemplu ipotetic: un atelier face mese (x) și scaune (y), iar costul total pe săptămână este C(x,y)=2x2+xy+3y2+100C(x, y) = 2x^2 + xy + 3y^2 + 100 lei. Costul marginal al unei mese este Cx′=4x+yC'_x = 4x + y, iar al unui scaun Cy′=x+6yC'_y = x + 6y. La 10 mese și 20 de scaune: o masă în plus costă aproximativ 40+20=6040 + 20 = 60 de lei, iar un scaun în plus aproximativ 10+120=13010 + 120 = 130 de lei. Termenul xyxy arată că cele două produse împart aceleași mașini: cu cât faci mai multe scaune, cu atât o masă în plus costă mai mult.

4. Utilitatea unui student este U(x,y)=x0,4y0,6U(x, y) = x^{0{,}4} y^{0{,}6}. Cu formula Cobb-Douglas: Umgx=0,4⋅UxU_{mgx} = 0{,}4 \cdot \frac{U}{x} și Umgy=0,6⋅UyU_{mgy} = 0{,}6 \cdot \frac{U}{y}. Când le împarți, U se simplifică: RMSx,y=0,40,6⋅yx=23⋅yxRMS_{x,y} = \frac{0{,}4}{0{,}6} \cdot \frac{y}{x} = \frac{2}{3} \cdot \frac{y}{x}. La coșul cu 4 cafele și 6 croissante, RMS=23×64=1RMS = \frac{2}{3} \times \frac{6}{4} = 1: ar schimba o cafea pe un croissant.

Video

Ex: Find the Partial Derivatives of the Cobb Douglas Production Function

de Mathispower4u

Se încarcă de pe YouTube

Ex: Find the Partial Derivatives of the Cobb Douglas Production Function · de Mathispower4u · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește cum una dintre variabile este tratată ca o constantă și compară rezultatul cu formula W_mgL = β × Q : L din Partea 2.

Cobb Douglas Production Function and the Marginal Rate of Technical Substitution (Cost Minimisation)

de Harold Walden

Se încarcă de pe YouTube

Cobb Douglas Production Function and the Marginal Rate of Technical Substitution (Cost Minimisation) · de Harold Walden · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (MRTS = rata marginală de substituție tehnică). Urmărește cum se obține MRTS ca raport al productivităților marginale și pregătește-te pentru lecția următoare, în care aceeași condiție ajută la minimizarea costului.

Exemple grafice

Primul grafic arată două izocuante ale brutăriei: combinațiile de muncă și capital cu care se obțin 60, respectiv 120 de pâini pe zi.

061218244812162024Ore de muncă (L)Ore de cuptor (K)Q = 60Q = 120(9, 4): 60 de pâini(18, 8)
Izocuanta de 60 de pâini (K × L = 36) și cea de 120 de pâini (K × L = 144). Ambele sunt convexe: când munca crește, se poate renunța la tot mai puțin capital pentru aceeași producție. În punctul (9, 4), RMS = 4/9 ≈ 0,44.
Vezi datele ca tabel
Izocuantele brutăriei
SerieOre de muncă (L)Ore de cuptor (K)
Q = 601,524
Q = 60218
Q = 60312
Q = 6049
Q = 6066
Q = 6094
Q = 60123
Q = 60182
Q = 60241,5
Q = 120624
Q = 120818
Q = 120916
Q = 1201212
Q = 120169
Q = 120188
Q = 120246
(9, 4): 60 de pâini94
(18, 8)188

Încearcă să verifici un punct de pe a doua izocuantă: 10×12×12=12010 \times \sqrt{12 \times 12} = 120. Concluzie: dublarea ambilor factori, de la (9, 4) la (18, 8), dublează producția, semn de randamente de scară constante.

Al doilea grafic ține cuptoarele fixe (K=4K = 4) și arată cum crește producția când se adaugă ore de muncă: Q=20LQ = 20\sqrt{L}.

0306090120510152025Ore de muncă (L)Pâini pe zi (Q)Q = 20√Ltangenta în L = 9Wmg = 3,33
Cu K = 4, producția 20√L crește tot mai încet: funcția este concavă. Panta ei în L = 9 (dreapta punctată) este productivitatea marginală, 3,33 pâini pe oră, mai mică decât în L = 4 (5 pâini pe oră).
Vezi datele ca tabel
Producția când crește doar munca
SerieOre de muncă (L)Pâini pe zi (Q)
Q = 20√L00
Q = 20√L120
Q = 20√L228,28
Q = 20√L440
Q = 20√L648,99
Q = 20√L960
Q = 20√L1269,28
Q = 20√L1680
Q = 20√L2089,44
Q = 20√L25100
tangenta în L = 9030
tangenta în L = 925113,33
Wmg = 3,33960

Încearcă să calculezi productivitatea marginală la 16 ore: WmgL=0,5×80:16=2,5W_{mgL} = 0{,}5 \times 80 : 16 = 2{,}5. Concluzie: cu același număr de cuptoare, fiecare oră de muncă în plus aduce tot mai puțin, deși randamentele de scară sunt constante.

Aprofundare

Randamente de scară și randamente marginale nu sunt același lucru

Confuzia apare des. Randamentele marginale privesc un singur factor (crești doar munca), iar la Cobb-Douglas sunt descrescătoare dacă exponentul lui este sub 1. Randamentele de scară privesc toți factorii deodată. Brutăria are randamente marginale descrescătoare pentru fiecare factor și, în același timp, randamente de scară constante: două brutării identice produc dublu, dar mai mulți brutari la aceleași cuptoare se încurcă între ei.

Elasticitatea de substituție

O măsură mai fină a ușurinței cu care se înlocuiesc factorii este elasticitatea de substituție: cu câte procente se schimbă raportul K/L când RMS se schimbă cu 1%. Pentru Cobb-Douglas ea este mereu 1, oricare ar fi α și β. Funcțiile CES (cu elasticitate de substituție constantă, dar diferită de 1) generalizează Cobb-Douglas; cazurile-limită sunt factorii perfect substituibili (izocuante drepte) și factorii perfect complementari (izocuante în formă de L, ca la funcția Q=min⁡(K,L)Q = \min(K, L)).

Excepții și nuanțe

  • Derivatele parțiale pot exista fără ca funcția să fie „netedă”: la Q=min⁡(K,L)Q = \min(K, L), în colțul izocuantei derivatele nu există, iar RMS nu este definită.
  • Exponenții α și β estimați statistic depind de țară, ramură și perioadă; nu sunt constante ale naturii.
  • Utilitatea este ordinală: funcțiile x⋅yx \cdot y și ln⁡x+ln⁡y\ln x + \ln y dau aceleași curbe de indiferență și aceeași RMS, deși valorile utilității diferă. Contează doar ordinea coșurilor, nu numărul.

Un caz real: Cobb și Douglas, 1928

În 1928, economistul Paul Douglas și matematicianul Charles Cobb au publicat articolul „A Theory of Production”, în care au ajustat funcția Q=AKαL1−αQ = A K^{\alpha} L^{1 - \alpha} pe datele industriei prelucrătoare din SUA din perioada 1899–1922. Au obținut pentru muncă un exponent de aproximativ 3/4, apropiat de partea salariilor în venitul total din industrie, ceea ce se potrivea cu relația lui Euler: fiecare factor primește o parte din venit egală cu exponentul lui. Funcția a rămas cea mai folosită funcție de producție din economie.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Cât este derivata parțială în raport cu x a funcției f(x, y) = x²y + 3y?

Alege o singură variantă.

2. Producția este Q = 10 · √(K · L). Cât este producția pentru K = 4 și L = 9?

Scrie un număr.

bucăți

3. Pentru Q = A · K^0,3 · L^0,7, cu Q = 140 și L = 20, cât este productivitatea marginală a muncii?

Scrie un număr.

4. Funcția de producție este Q = 2 · K^0,6 · L^0,5. Ce randamente de scară are?

Alege o singură variantă.

5. O izocuantă cuprinde toate combinațiile de capital și muncă care au același cost.

Alege o singură variantă.

6. Productivitatea marginală a muncii este 3, iar a capitalului este 6. Cât este rata marginală de substituție tehnică RMS(L, K)?

Scrie un număr.

7. Utilitatea unui student este U = x · y. Cât este rata marginală de substituție RMS(x, y) în coșul cu x = 5 și y = 10?

Scrie un număr.

8. Pentru Q = A · K^0,25 · L^0,75, cu cât la sută crește aproximativ producția dacă munca crește cu 4%, capitalul rămânând constant?

Scrie un număr.

%

9. Care este derivata parțială în raport cu x a funcției f(x, y) = x · y² + 5y³?

Alege o singură variantă.

10. Pentru f(x, y) = 3x²y³ + 2xy − 5y + 7, cât este derivata parțială în raport cu x în punctul (1, 2)?

Scrie un număr.