Matematici aplicate în economie · Analiză matematică

Derivate și analiză marginală

Intermediar85 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Calculezi derivata unei funcții pas cu pas: rescrii radicalii și fracțiile ca puteri, apoi aplici regulile (putere, sumă, produs, cât, funcție compusă).
  • Calculezi costul, venitul și profitul marginal și explici ce înseamnă fiecare pentru o unitate în plus.
  • Găsești producția care maximizează profitul cu regula Vmg = Cmg și verifici că este un maxim.

Teorie

O brutărie coace 100 de pâini pe zi. Cât o costă încă o pâine? Merită să coacă 101? Economiștii numesc „marginale” mărimile care descriu efectul unei unități în plus. În cursul de microeconomie le-ai calculat cu diferențe (Cmg=ΔCt/ΔQC_{mg} = \Delta C_t / \Delta Q). Când costul sau venitul sunt date printr-o formulă, aceeași idee se calculează exact și rapid cu derivata.

Partea 1. Ce este derivata

De la „cât s-a schimbat” la „cât de repede se schimbă”. Pornește de la ceva cunoscut: dacă un drum de 120 km durează 2 ore, viteza medie este 120:2=60120 : 2 = 60 km pe oră. Împarți cât s-a schimbat mărimea la cât s-a schimbat variabila. Pentru o funcție f, această „viteză medie” între x și x+hx + h este:

rata medie=f(x+h)−f(x)h\text{rata medie} = \frac{f(x + h) - f(x)}{h}

Derivata este „viteza într-un punct”: rata medie calculată pe un interval din ce în ce mai mic. Exemplu cu f(x)=x2f(x) = x^2 în punctul x=3x = 3, unde f(3)=9f(3) = 9:

Pasul hf(3+h)f(3 + h)Rata medie
116(16−9):1=7(16 - 9) : 1 = 7
0,19,61(9,61−9):0,1=6,1(9{,}61 - 9) : 0{,}1 = 6{,}1
0,019,0601(9,0601−9):0,01=6,01(9{,}0601 - 9) : 0{,}01 = 6{,}01
0,0019,0060016,0016{,}001

Cu cât pasul este mai mic, cu atât rata medie se apropie de 6. Acest număr este derivata lui x2x^2 în punctul 3 și se scrie f′(3)=6f'(3) = 6. Nu trebuie să faci tabelul de fiecare dată: în Partea 3 vei vedea că derivata lui x2x^2 este 2x2x, iar 2×3=62 \times 3 = 6.

Trei moduri de a citi aceeași derivată:

  • ca rată de schimbare: cu cât se schimbă f când x crește cu o unitate (aproximativ, la unități mici);
  • geometric: panta tangentei la grafic în punctul (a,f(a))(a, f(a)); ecuația tangentei este y−f(a)=f′(a)(x−a)y - f(a) = f'(a)(x - a);
  • ca semn: dacă f′(a)>0f'(a) > 0, funcția crește în jurul lui a; dacă f′(a)<0f'(a) < 0, scade.

Notații echivalente: f′(x)f'(x), dfdx\frac{df}{dx}, iar pentru o funcție de cost Ct′(Q)C_t'(Q) sau dCtdQ\frac{dC_t}{dQ}.

Partea 2. Pregătirea: puteri și radicali

Cele mai multe greșeli la derivate nu vin din derivate, ci din puteri. Înainte de a deriva, radicalii și fracțiile cu x la numitor se rescriu ca puteri, pentru că regula puterii (Partea 3) se aplică doar unei puteri.

Scris obișnuitScris ca putereDe reținut
x\sqrt{x}x1/2x^{1/2}radicalul de ordin 2 este puterea 1/2
x3\sqrt[3]{x}x1/3x^{1/3}radicalul de ordin 3 este puterea 1/3
1x\frac{1}{x}x−1x^{-1}x la numitor înseamnă exponent cu minus
1x2\frac{1}{x^2}x−2x^{-2}
1x\frac{1}{\sqrt{x}}x−1/2x^{-1/2}
xxx\sqrt{x}x3/2x^{3/2}x1⋅x1/2=x1+1/2x^1 \cdot x^{1/2} = x^{1 + 1/2}
5x3\frac{5}{x^3}5x−35x^{-3}constanta 5 rămâne în față

Regulile puterilor folosite mai sus:

  • la înmulțire, exponenții se adună: x2⋅x3=x5x^2 \cdot x^3 = x^5;
  • la împărțire, exponenții se scad: x5:x2=x3x^5 : x^2 = x^3, iar x:x3=x−2x : x^3 = x^{-2};
  • puterea unei puteri înmulțește exponenții: (x2)3=x6(x^2)^3 = x^6;
  • orice număr (diferit de 0) la puterea 0 este 1: x0=1x^0 = 1.

Drumul invers, de la putere la scrierea obișnuită, se face la sfârșit, ca rezultatul să arate frumos: x−2=1x2x^{-2} = \frac{1}{x^2} și x−1/2=1xx^{-1/2} = \frac{1}{\sqrt{x}}.

Partea 3. Tabelul derivatelor

Nu calculezi limita de fiecare dată: pentru funcțiile uzuale derivatele sunt deja calculate și se folosesc ca un tabel de înmulțire (c, n și a sunt constante).

FuncțiaDerivataExemplu
cc (constantă)00(7)′=0(7)' = 0
xx11(x)′=1(x)' = 1
xnx^nn⋅xn−1n \cdot x^{n-1}(x5)′=5x4(x^5)' = 5x^4
x\sqrt{x}12x\frac{1}{2\sqrt{x}}în x=4x = 4: 1:(2×2)=0,251 : (2 \times 2) = 0{,}25
1x\frac{1}{x}−1x2-\frac{1}{x^2}în x=2x = 2: −1:4=−0,25-1 : 4 = -0{,}25
exe^xexe^xsingura funcție care rămâne neschimbată
axa^xaxln⁡aa^x \ln a(2x)′=2xln⁡2(2^x)' = 2^x \ln 2
ln⁡x\ln x1x\frac{1}{x}în x=5x = 5: 1:5=0,21 : 5 = 0{,}2

Regula puterii, în cuvinte: exponentul coboară în față, iar exponentul nou este cel vechi minus 1. Funcționează pentru orice exponent, și pentru cei negativi sau fracționari:

  • (x3)′=3x2(x^3)' = 3x^2;
  • (x−1)′=−1⋅x−2=−1x2(x^{-1})' = -1 \cdot x^{-2} = -\frac{1}{x^2} (exponentul scade de la −1-1 la −2-2);
  • (x1/2)′=12x−1/2=12x(x^{1/2})' = \frac{1}{2} x^{-1/2} = \frac{1}{2\sqrt{x}}; de aceea rândurile pentru x\sqrt{x} și 1x\frac{1}{x} din tabel sunt doar cazuri ale regulii puterii.

Partea 4. Regulile de calcul, pe rând

Funcțiile din economie sunt construite din funcțiile din tabel prin adunare, înmulțire, împărțire și „punere una în alta”. Pentru fiecare operație există o regulă.

1. Constanta adunată dispare. Regula: un număr care nu depinde de x nu se schimbă, deci derivata lui este 0. Exemplu: (x2+300)′=2x(x^2 + 300)' = 2x. Costul fix de 300 de lei nu influențează costul unei pâini în plus.

2. Constanta înmulțită rămâne în față. Regula: (c⋅f)′=c⋅f′(c \cdot f)' = c \cdot f'. Exemplu: (5x3)′=5⋅3x2=15x2(5x^3)' = 5 \cdot 3x^2 = 15x^2, iar (0,01Q2)′=0,01⋅2Q=0,02Q(0{,}01Q^2)' = 0{,}01 \cdot 2Q = 0{,}02Q.

3. Suma și diferența se derivează termen cu termen. Regula: (f±g)′=f′±g′(f \pm g)' = f' \pm g'. Exemplu: pentru Ct(Q)=0,01Q2+2Q+300C_t(Q) = 0{,}01Q^2 + 2Q + 300 derivezi fiecare termen: 0,02Q0{,}02Q, apoi 22, apoi 00. Rezultă Ct′(Q)=0,02Q+2C_t'(Q) = 0{,}02Q + 2.

4. Produsul: „primul derivat ori al doilea, plus primul ori al doilea derivat”.

(f⋅g)′=f′⋅g+f⋅g′(f \cdot g)' = f' \cdot g + f \cdot g'

Exemplu: (x2⋅ex)′=2x⋅ex+x2⋅ex=ex(x2+2x)(x^2 \cdot e^x)' = 2x \cdot e^x + x^2 \cdot e^x = e^x(x^2 + 2x). Atenție: derivata produsului nu este produsul derivatelor.

5. Câtul: „derivata de sus ori jos, minus sus ori derivata de jos, totul supra jos la pătrat”.

(fg)′=f′⋅g−f⋅g′g2\left(\frac{f}{g}\right)' = \frac{f' \cdot g - f \cdot g'}{g^2}

Exemplu: pentru xx+1\frac{x}{x + 1}, sus este x (derivata 1), jos este x+1x + 1 (derivata 1). Rezultă 1⋅(x+1)−x⋅1(x+1)2=1(x+1)2\frac{1 \cdot (x + 1) - x \cdot 1}{(x + 1)^2} = \frac{1}{(x + 1)^2}. Ordinea de la numărător contează, din cauza minusului.

6. Funcția compusă (regula „lanțului”): derivezi exteriorul, apoi înmulțești cu derivata interiorului.

(f(g(x)))′=f′(g(x))⋅g′(x)\big(f(g(x))\big)' = f'(g(x)) \cdot g'(x)

O funcție este compusă când în locul lui x stă o expresie întreagă. Ca să o recunoști, întreabă-te: „ce operație fac ultima dacă aș calcula funcția cu un număr?”. Aceea este exteriorul. La (2x+1)3(2x + 1)^3 calculezi întâi 2x+12x + 1 (interiorul) și abia apoi ridici la puterea a treia (exteriorul). Deci ((2x+1)3)′=3(2x+1)2⋅2=6(2x+1)2\big((2x + 1)^3\big)' = 3(2x + 1)^2 \cdot 2 = 6(2x + 1)^2.

Tabelul de mai jos este tabelul din Partea 3 scris pentru o expresie u în locul lui x; diferența este doar factorul u′u' de la final.

FuncțiaDerivataExemplu
unu^nn⋅un−1⋅u′n \cdot u^{n-1} \cdot u'((3x+1)4)′=4(3x+1)3⋅3=12(3x+1)3\big((3x + 1)^4\big)' = 4(3x + 1)^3 \cdot 3 = 12(3x + 1)^3
u\sqrt{u}u′2u\frac{u'}{2\sqrt{u}}(x2+9)′=2x2x2+9=xx2+9\big(\sqrt{x^2 + 9}\big)' = \frac{2x}{2\sqrt{x^2 + 9}} = \frac{x}{\sqrt{x^2 + 9}}
eue^ueu⋅u′e^u \cdot u'(e0,1t)′=0,1 e0,1t(e^{0{,}1t})' = 0{,}1 \, e^{0{,}1t}
ln⁡u\ln uu′u\frac{u'}{u}(ln⁡(1+2x))′=21+2x\big(\ln(1 + 2x)\big)' = \frac{2}{1 + 2x}
aua^uauln⁡a⋅u′a^u \ln a \cdot u'(1,052t)′=1,052tln⁡1,05⋅2(1{,}05^{2t})' = 1{,}05^{2t} \ln 1{,}05 \cdot 2

Partea 5. Cum derivezi orice funcție: algoritmul

  1. Rescrie radicalii și fracțiile cu x la numitor ca puteri (Partea 2). Dacă o fracție se poate simplifica, simplific-o întâi.
  2. Recunoaște structura: este o sumă de termeni, un produs, un cât sau o funcție compusă? Începi cu operația „cea mai de sus”.
  3. Aplică regula potrivită (Partea 4), iar pentru fiecare bucată folosește tabelul (Partea 3).
  4. Simplifică și rescrie puterile negative sau fracționare înapoi ca fracții și radicali.
  5. Dacă ți se cere valoarea într-un punct, abia acum înlocuiești x cu numărul. Dacă înlocuiești înainte, derivezi o constantă și obții mereu 0.

Derivata a doua. Derivata unei funcții este tot o funcție, deci se poate deriva din nou. Rezultatul se numește derivata a doua, f′′(x)f''(x), și arată cum se schimbă derivata însăși. Exemplu: Ct′(Q)=0,02Q+2C_t'(Q) = 0{,}02Q + 2, deci Ct′′(Q)=0,02C_t''(Q) = 0{,}02. Pentru că este pozitivă, costul marginal crește: fiecare pâine în plus costă puțin mai mult decât precedenta. În general:

  • f′′>0f'' > 0: derivata crește, iar graficul se curbează în sus (funcție convexă), cum este costul total al brutăriei;
  • f′′<0f'' < 0: derivata scade, iar graficul se curbează în jos (funcție concavă), cum este venitul total 10Q−0,01Q210Q - 0{,}01Q^2, cu Vt′′=−0,02V_t'' = -0{,}02.

Derivata a doua se folosește în Partea 7 ca să deosebești un maxim de un minim și este studiată pe larg în lecția „Studiul funcțiilor și optimizare”.

Partea 6. Mărimile marginale

Formulele mărimilor marginale sunt derivatele mărimilor totale:

Cmg(Q)=Ct′(Q),Vmg(Q)=Vt′(Q),Prmg(Q)=Pr′(Q)=Vmg(Q)−Cmg(Q)C_{mg}(Q) = C_t'(Q), \qquad V_{mg}(Q) = V_t'(Q), \qquad Pr_{mg}(Q) = Pr'(Q) = V_{mg}(Q) - C_{mg}(Q)

unde venitul total este Vt=P⋅QV_t = P \cdot Q și profitul este Pr=Vt−CtPr = V_t - C_t. Pentru brutărie:

  • costul marginal este Cmg(Q)=0,02Q+2C_{mg}(Q) = 0{,}02Q + 2. La 100 de pâini, Cmg=0,02×100+2=4C_{mg} = 0{,}02 \times 100 + 2 = 4 lei: a 101-a pâine costă aproximativ 4 lei. Verificare exactă: Ct(101)−Ct(100)=604,01−600=4,01C_t(101) - C_t(100) = 604{,}01 - 600 = 4{,}01 lei;
  • venitul total este Vt(Q)=(10−0,01Q)⋅Q=10Q−0,01Q2V_t(Q) = (10 - 0{,}01Q) \cdot Q = 10Q - 0{,}01Q^2, iar venitul marginal Vmg(Q)=10−0,02QV_{mg}(Q) = 10 - 0{,}02Q. La 100 de pâini, Vmg=8V_{mg} = 8 lei, deși prețul este 9 lei: ca să vândă pâinea în plus, brutăria scade puțin prețul la toate pâinile;
  • profitul marginal la 100 de pâini este 8−4=48 - 4 = 4 lei: merită să coacă mai mult.

Aceeași idee se aplică oricărei mărimi totale: productivitatea marginală a muncii este Wmg=Q′(L)W_{mg} = Q'(L), utilitatea marginală este Umg=UT′(x)U_{mg} = UT'(x), iar derivata costului mediu ai calculat-o în Partea 5.

Diferențiala și aproximarea. Pentru o schimbare mică Δx, variația funcției este aproximativ derivata înmulțită cu schimbarea:

Δf≈f′(x)⋅Δx(diferențiala df=f′(x) dx)\Delta f \approx f'(x) \cdot \Delta x \qquad (\text{diferențiala } df = f'(x)\,dx)

Exemplu: dacă brutăria trece de la 100 la 110 pâini, costul crește cu aproximativ 4×10=404 \times 10 = 40 de lei (exact: 41 de lei). Diferențiala este aproximarea „în linie dreaptă”, pe tangentă.

Partea 7. Regula de maximizare a profitului

Profitul este maxim acolo unde nu mai crește și începe să scadă, adică unde derivata lui este 0:

Pr′(Q)=0  ⟺  Vmg(Q)=Cmg(Q)Pr'(Q) = 0 \iff V_{mg}(Q) = C_{mg}(Q)

În cuvinte: producția crește cât timp o unitate în plus aduce mai mult decât costă (Vmg>CmgV_{mg} > C_{mg}) și se oprește exact când venitul și costul unei unități în plus devin egale. Ca punctul să fie un maxim (și nu un minim), trebuie ca după el costul marginal să crească mai repede decât venitul marginal, adică Pr′′(Q)<0Pr''(Q) < 0.

Rețeta, pas cu pas:

  1. Scrii venitul total Vt=P⋅QV_t = P \cdot Q, cu prețul exprimat în funcție de Q.
  2. Calculezi Vmg=Vt′(Q)V_{mg} = V_t'(Q) și Cmg=Ct′(Q)C_{mg} = C_t'(Q).
  3. Rezolvi ecuația Vmg=CmgV_{mg} = C_{mg} și afli Q.
  4. Verifici că Pr′′(Q)=Vt′′(Q)−Ct′′(Q)<0Pr''(Q) = V_t''(Q) - C_t''(Q) < 0.
  5. Calculezi prețul, venitul, costul și profitul la producția găsită.

Pentru brutărie:

  • Egalezi: 10−0,02Q=0,02Q+210 - 0{,}02Q = 0{,}02Q + 2, deci 0,04Q=80{,}04Q = 8 și Q=200Q = 200 de pâini.
  • Prețul este P=10−0,01×200=8P = 10 - 0{,}01 \times 200 = 8 lei.
  • Venitul total: 8×200=16008 \times 200 = 1600 de lei. Costul total: 0,01×40 000+400+300=11000{,}01 \times 40\,000 + 400 + 300 = 1100 de lei. Profitul: 500 de lei, cel mai mare posibil.
  • Verificarea maximului: Pr′′(Q)=−0,02−0,02=−0,04<0Pr''(Q) = -0{,}02 - 0{,}02 = -0{,}04 < 0.

Cazul concurenței perfecte. Dacă firma este prea mică pentru a influența prețul, fiecare unitate se vinde la același preț P, deci Vt=P⋅QV_t = P \cdot Q și Vmg=PV_{mg} = P. Regula devine P=CmgP = C_{mg}. Dacă pâinea s-ar vinde la un preț fix de 5 lei, brutăria ar coace pâini până când 0,02Q+2=50{,}02Q + 2 = 5, adică Q=150Q = 150.

Exerciții rezolvate

Încearcă fiecare exercițiu singur, apoi compară cu rezolvarea.

1. f(x)=4x3−6x2+x−9f(x) = 4x^3 - 6x^2 + x - 9. Sumă de termeni, deci termen cu termen: f′(x)=12x2−12x+1f'(x) = 12x^2 - 12x + 1.

2. f(x)=(x2+1)(3x−2)f(x) = (x^2 + 1)(3x - 2). Produs: primul derivat (2x2x) ori al doilea, plus primul ori al doilea derivat (33): 2x(3x−2)+3(x2+1)=6x2−4x+3x2+3=9x2−4x+32x(3x - 2) + 3(x^2 + 1) = 6x^2 - 4x + 3x^2 + 3 = 9x^2 - 4x + 3. Verificare: dacă desfaci parantezele, f(x)=3x3−2x2+3x−2f(x) = 3x^3 - 2x^2 + 3x - 2, iar derivata este aceeași.

3. f(x)=6xf(x) = \frac{6}{\sqrt{x}}. Rescrii: 6x−1/26x^{-1/2}. Derivezi: 6⋅(−12)x−3/2=−3x−3/2=−3xx6 \cdot \left(-\frac{1}{2}\right) x^{-3/2} = -3x^{-3/2} = -\frac{3}{x\sqrt{x}}. În x=4x = 4: −3:(4×2)=−0,375-3 : (4 \times 2) = -0{,}375.

4. f(x)=e−2x+ln⁡(x2+1)f(x) = e^{-2x} + \ln(x^2 + 1). Două funcții compuse: (e−2x)′=e−2x⋅(−2)(e^{-2x})' = e^{-2x} \cdot (-2), iar (ln⁡(x2+1))′=2xx2+1\big(\ln(x^2 + 1)\big)' = \frac{2x}{x^2 + 1}. Deci f′(x)=−2e−2x+2xx2+1f'(x) = -2e^{-2x} + \frac{2x}{x^2 + 1}.

5. Exemplu ipotetic: un atelier de croitorie are costul total Ct(Q)=Q3−6Q2+15Q+50C_t(Q) = Q^3 - 6Q^2 + 15Q + 50 lei, unde Q este numărul de cămăși pe zi. Costul marginal este Cmg(Q)=3Q2−12Q+15C_{mg}(Q) = 3Q^2 - 12Q + 15; la 3 cămăși, Cmg=27−36+15=6C_{mg} = 27 - 36 + 15 = 6 lei. Costul marginal este cel mai mic acolo unde derivata lui este 0: 6Q−12=06Q - 12 = 0, deci Q=2Q = 2, cu Cmg(2)=12−24+15=3C_{mg}(2) = 12 - 24 + 15 = 3 lei. Până la 2 cămăși costul marginal scade, apoi crește.

Video

The paradox of the derivative | Chapter 2, Essence of calculus

de 3Blue1Brown

Se încarcă de pe YouTube

The paradox of the derivative | Chapter 2, Essence of calculus · de 3Blue1Brown · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză și explică vizual ce înseamnă „rata de schimbare într-un moment”. Urmărește cum raportul dintre o creștere mică a funcției și creșterea lui x se apropie de un număr: aceasta este derivata din Partea 1 (tabelul cu pașii tot mai mici).

Marginal Analysis: Cost, Revenue, and Profit (using Derivatives)

de Michael Fulkerson

Se încarcă de pe YouTube

Marginal Analysis: Cost, Revenue, and Profit (using Derivatives) · de Michael Fulkerson · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (marginal cost = cost marginal, marginal revenue = venit marginal). Urmărește cum se compară derivata cu diferența exactă C(x + 1) − C(x) și compară cu verificarea pentru a 101-a pâine.

Exemple grafice

Primul grafic arată venitul total și costul total al brutăriei. Profitul este distanța pe verticală dintre cele două curbe.

07501.5002.2503.00050100150200250300350400Pâini pe zi (Q)Leivenit totalcost totalvenit 1600cost 1100
Venitul total 10Q − 0,01Q² crește tot mai încet, iar costul total 0,01Q² + 2Q + 300 tot mai repede. Distanța dintre ele, adică profitul, este cea mai mare la 200 de pâini: 1600 − 1100 = 500 de lei.
Vezi datele ca tabel
Venitul total și costul total al brutăriei
SeriePâini pe zi (Q)Lei
venit total00
venit total50475
venit total100900
venit total1501.275
venit total2001.600
venit total2501.875
venit total3002.100
venit total3502.275
venit total4002.400
cost total0300
cost total50425
cost total100600
cost total150825
cost total2001.100
cost total2501.425
cost total3001.800
cost total3502.225
cost total4002.700
venit 16002001.600
cost 11002001.100

Încearcă să calculezi profitul la 300 de pâini: 2100−1800=3002100 - 1800 = 300 de lei, mai puțin decât la 200. Concluzie: peste un anumit nivel, fiecare pâine în plus aduce mai puțin decât costă, iar profitul scade.

Al doilea grafic arată aceleași informații „pe unitate”: venitul marginal și costul marginal.

03691250100150200250300350400Pâini pe zi (Q)Lei pe pâinevenit marginalcost marginalVmg = Cmg = 6 lei
Venitul marginal 10 − 0,02Q scade, iar costul marginal 0,02Q + 2 crește. Ele se intersectează la 200 de pâini, unde o pâine în plus aduce și costă câte 6 lei; aici profitul este maxim.
Vezi datele ca tabel
Venitul marginal și costul marginal
SeriePâini pe zi (Q)Lei pe pâine
venit marginal010
venit marginal4002
cost marginal02
cost marginal40010
Vmg = Cmg = 6 lei2006

Încearcă să citești graficul la 100 de pâini: venitul marginal este 8 lei, costul marginal 4 lei, deci o pâine în plus mărește profitul cu aproximativ 4 lei. Concluzie: la stânga intersecției merită să produci mai mult, la dreapta ei mai puțin.

Aprofundare

De ce derivata lui xnx^n este nxn−1n x^{n-1}

Pentru f(x)=x2f(x) = x^2: (x+h)2−x2h=2xh+h2h=2x+h\frac{(x + h)^2 - x^2}{h} = \frac{2xh + h^2}{h} = 2x + h, care tinde la 2x2x când h tinde la 0. Pentru x3x^3, (x+h)3=x3+3x2h+3xh2+h3(x + h)^3 = x^3 + 3x^2 h + 3x h^2 + h^3, iar raportul tinde la 3x23x^2. În general, din dezvoltarea lui (x+h)n(x + h)^n rămâne, după împărțirea la h și trecerea la limită, doar termenul nxn−1n x^{n-1}.

De ce venitul marginal este sub preț

Din regula produsului, Vmg=(P⋅Q)′=P+Q⋅P′(Q)V_{mg} = (P \cdot Q)' = P + Q \cdot P'(Q). Primul termen este prețul încasat pe unitatea în plus; al doilea este negativ când cererea scade cu prețul (P′(Q)<0P'(Q) < 0) și reprezintă pierderea de venit la toate unitățile vândute deja la un preț puțin mai mic. Pentru brutărie, la 100 de pâini: 9+100×(−0,01)=89 + 100 \times (-0{,}01) = 8 lei. Doar în concurență perfectă P′(Q)=0P'(Q) = 0, iar venitul marginal este egal cu prețul.

Excepții și nuanțe

  • Regula Vmg=CmgV_{mg} = C_{mg} găsește doar candidații. Dacă Pr′′>0Pr'' > 0, punctul este un minim al profitului. Mai trebuie verificat și că profitul maxim este cel puțin cât pierderea în cazul în care firma se oprește (costurile fixe).
  • Funcțiile cu „colțuri” (de exemplu tarife pe tranșe) nu au derivată în punctul colțului; acolo analiza marginală se face separat la stânga și la dreapta.
  • Derivata este o aproximare pentru o unitate în plus. Când unitatea este mare (un avion, o clădire), diferența exactă Ct(Q+1)−Ct(Q)C_t(Q + 1) - C_t(Q) poate fi destul de diferită de Ct′(Q)C_t'(Q).

Un caz real: revoluția marginalistă

În anii 1870, trei economiști, fiecare independent de ceilalți, au pus mărimile marginale în centrul teoriei economice: William Stanley Jevons în Anglia, Carl Menger în Austria și Léon Walras în Elveția. Jevons și Walras au folosit explicit calculul diferențial, iar Alfred Marshall, în „Principiile economiei” (1890), a făcut din costul marginal și venitul marginal instrumentele de bază ale analizei firmei. De aceea „marginal” înseamnă în economie aproape mereu „derivată”.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Care este derivata funcției f(x) = x⁴?

Alege o singură variantă.

2. Ce arată costul marginal Cmg(Q) = Ct′(Q)?

Alege o singură variantă.

3. Costul total este Ct(Q) = 0,01Q² + 2Q + 300. Cât este costul marginal la Q = 150?

Scrie un număr.

lei

4. Care este derivata funcției (2x + 1)³?

Alege o singură variantă.

5. Prețul la care se vând Q bucăți este P = 10 − 0,01Q. Cât este venitul marginal la Q = 100?

Scrie un număr.

lei

6. O firmă are Vmg = 10 − 0,02Q și Cmg = 0,02Q + 2. Ce producție maximizează profitul?

Scrie un număr.

bucăți

7. În concurență perfectă, regula de maximizare a profitului devine P = Cmg, pentru că venitul marginal este egal cu prețul.

Alege o singură variantă.

8. Costul marginal la 100 de bucăți este 4 lei. Folosind diferențiala, cu cât crește aproximativ costul total dacă producția trece de la 100 la 105 bucăți?

Scrie un număr.

lei

9. Care este derivata funcției f(x) = 5/x²?

Alege o singură variantă.

10. Care este derivata funcției f(x) = x² · eˣ?

Alege o singură variantă.