Progresul tehnic

Teorie

Partea 1. Ce este progresul tehnic

O firmă poate produce mai mult sau mai bine în două feluri: folosind mai mulți factori de producție (mai mulți muncitori, mai multe utilaje) sau folosind mai bine factorii pe care îi are deja. A doua cale este, în esență, progresul tehnic.

Progresul tehnic nu înseamnă doar „mașini mai noi”. Include și metode de organizare mai bune, materiale noi, produse îmbunătățite sau moduri mai eficiente de a livra un serviciu.

Partea 2. Progres cantitativ și progres calitativ

Progresul calitativ este, de regulă, preferat, din două motive. Întâi, resursele sunt limitate (ai văzut raritatea în cursul trecut): nu poți adăuga la nesfârșit muncitori sau capital, iar dincolo de un punct, fiecare factor suplimentar aduce tot mai puțin în plus (randamente descrescătoare). Apoi, progresul calitativ permite creștere susținută pe termen lung, tocmai pentru că nu depinde de a avea mereu mai multe resurse, ci de a le folosi mai bine.

Partea 3. Inovare și inovație

Cele două cuvinte se confundă des, deși nu înseamnă același lucru.

O idee genială, ținută într-un laborator sau într-un brevet nefolosit, este o inovare fără să fie și o inovație. Ea devine inovație abia când o firmă o transformă în ceva ce oamenii chiar folosesc sau cumpără. Distincția aceasta stă la baza multor teorii despre creșterea economică: nu contează doar cât de multe idei noi apar, ci câte dintre ele ajung să fie efectiv folosite.

Partea 4. Scumpirea cercetării și efectele ei

Cercetarea de azi este tot mai costisitoare. Pe măsură ce descoperirile ușoare au fost deja făcute, fiecare pas următor cere tot mai mulți cercetători și tot mai multe resurse pentru un rezultat asemănător.

Acest lucru are câteva efecte importante: firmele și statele trebuie să aloce o parte tot mai mare din resurse cercetării, doar ca să mențină același ritm de progres; cercetarea costisitoare avantajează firmele și economiile mari, care își pot permite echipe numeroase de cercetători; iar dacă investiția în cercetare nu crește la fel de repede pe cât se scumpește, ritmul progresului tehnic poate încetini.

Partea 5. Progresul tehnic și societatea

Progresul tehnic ridică nivelul de trai: apar produse și servicii noi, prețurile scad pentru multe bunuri, iar unele sarcini periculoase sau repetitive sunt preluate de mașini. Are însă și costuri sociale: unele meserii dispar sau se schimbă radical, iar oamenii ale căror competențe devin depășite trebuie să se recalifice. Beneficiile și costurile nu se distribuie mereu egal — unii câștigă repede, alții au nevoie de timp și sprijin ca să se adapteze. De aceea progresul tehnic este, pe lângă un subiect economic, și un subiect de politică publică.

Video

Is there a limit to technological progress? - Clément Vidal

de TED-Ed

Pornește video

Se încarcă de pe YouTube

Is there a limit to technological progress? - Clément Vidal · de TED-Ed · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul folosește scara lui Kardashev, care clasifică civilizațiile după cantitatea de energie pe care o pot folosi. Ce sugerează asta despre limitele progresului tehnic pe termen foarte lung?

Exemple grafice

Exemplul de mai jos ilustrează un rezultat real, din studiul economic menționat mai sus: numărul de cercetători necesar pentru a menține același ritm de progres tehnologic a crescut foarte mult în ultimele decenii.

Vezi datele ca tabel

De câte ori mai mulți cercetători sunt necesari azi, față de începutul anilor 1970

Serie	Ani de la 1971	Indicele numărului de cercetători (1971 = 1)
Cercetători necesari	0	1
Cercetători necesari	48	18
1971: reper (1×)	0	1
2019: peste 18×	48	18

Citește pe grafic: în ce interval de ani crezi că a crescut cel mai mult efortul de cercetare necesar pentru același rezultat? Linia dreaptă este o simplificare — în realitate, creșterea nu a fost neapărat constantă de la an la an.

Concluzie: pentru a menține același ritm de progres tehnic, e nevoie de un efort de cercetare tot mai mare — cercetarea se scumpește, chiar dacă progresul tehnic în sine nu se oprește.

Aprofundare

De ce se scumpește cercetarea

Un studiu economic amplu — Bloom, Jones, Van Reenen și Webb, „Are Ideas Getting Harder to Find?” (2020) — a analizat efortul de cercetare necesar pentru a obține același ritm de progres, în mai multe industrii din SUA. Concluzia principală este că productivitatea cercetării scade: e nevoie de tot mai mulți cercetători pentru a obține aceleași descoperiri ca înainte. Exemplul cel mai citat este chiar „legea lui Moore” din industria cipurilor: numărul de cercetători necesar azi pentru a dubla densitatea tranzistorilor pe un cip este de peste 18 ori mai mare decât la începutul anilor 1970, deși ritmul dublării a rămas, aproximativ, același.

Progres extensiv și progres intensiv: excepția

Împărțirea în progres cantitativ (extensiv) și calitativ (intensiv) este utilă, dar rareori una este pur „cantitativă” sau pur „calitativă”. De multe ori firmele cresc și prin mai multe resurse, și prin folosirea lor mai bună, în același timp. Distincția contează mai ales pentru a înțelege sursa creșterii pe termen lung: creșterea bazată doar pe mai multe resurse are o limită clară, în timp ce cea bazată pe folosirea lor mai bună nu are, cel puțin teoretic, aceeași limită.

Un caz real: declinul economic al URSS

Economiștii William Easterly și Stanley Fischer au analizat, într-un studiu din 1995, motivele declinului economic al URSS. Concluzia lor este că economia sovietică s-a bazat, într-o măsură mai mare decât economiile de piață comparabile, pe acumularea de capital (progres cantitativ), iar substituirea dificilă între muncă și capital a făcut ca randamentele suplimentare ale capitalului să scadă mai repede decât în economiile de piață. Rezultatul a fost o încetinire treptată a creșterii, în ciuda investițiilor mari continuate.

Inovarea, inovația și cadrul internațional de definire

Distincția dintre inovare și inovație folosită în lecție urmează, în linii mari, „Manualul Oslo” al OECD și Eurostat — ghidul internațional de referință pentru definirea și măsurarea inovației. Potrivit acestuia, o inovație presupune neapărat implementarea: o idee sau o tehnologie nouă, cât timp rămâne doar pe hârtie sau în laborator, nu este încă o inovație, ci doar o inovare cu potențial.