Microeconomie · Mecanismul pieței: Cererea, Oferta și Prețul
Structuri de piață: de la concurența perfectă la monopol
Intermediar32 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici rolul concurenței și enumeri condițiile concurenței perfecte.
- Deosebești monopolul, oligopolul și concurența monopolistică după numărul de firme, tipul produsului și barierele la intrare.
- Explici, pe un grafic, de ce un monopol vinde mai puțin și mai scump decât o piață concurențială.
Teorie
Până acum am lucrat cu o piață ideală: mulți cumpărători și mulți vânzători, niciunul suficient de mare ca să miște singur prețul. Piețele reale arată adesea altfel. Ideea centrală a lecției: cu cât sunt mai puțini vânzători și cu cât le e mai greu altora să intre pe piață, cu atât firmele pot cere un preț mai mare și pot vinde mai puțin.
Piața cu concurență perfectă
Concurența perfectă este un model teoretic, un reper cu care comparăm piețele reale. Condițiile ei:
- Atomicitatea: foarte mulți cumpărători și vânzători, fiecare prea mic ca să influențeze prețul.
- Omogenitatea produsului: toți vând același produs, deci cumpărătorului nu îi pasă de la cine cumpără.
- Intrarea și ieșirea liberă: orice firmă poate începe sau abandona activitatea fără obstacole.
- Transparența: toată lumea cunoaște prețurile și calitatea.
- Mobilitatea factorilor de producție: munca și capitalul se mută ușor spre activitățile mai profitabile.
Pe o astfel de piață, firma este „primitoare de preț”: dacă cere mai mult decât ceilalți, nu mai vinde nimic. Prețul se formează ca în lecția anterioară, din cererea și oferta întregii piețe.
Piețele cu concurență imperfectă
Când una sau mai multe condiții lipsesc, vorbim de concurență imperfectă. Cele trei forme principale:
- Monopolul: un singur vânzător, un produs fără substitute apropiate și bariere la intrare mari (un brevet, o licență exclusivă, costuri uriașe de pornire). Monopolistul alege prețul, dar nu poate scăpa de legea cererii: dacă cere mai mult, vinde mai puțin.
- Oligopolul: câteva firme mari, dependente una de alta. Fiecare decizie de preț a uneia provoacă o reacție a celorlalte, așa că firmele se urmăresc atent și sunt tentate să se înțeleagă între ele.
- Concurența monopolistică: multe firme care vând produse asemănătoare, dar diferențiate prin marcă, calitate, locație sau servicii. Fiecare are un mic „monopol” pe varianta ei, dar clienții pot trece ușor la concurență.
Video
Monopolies vs. perfect competition | Microeconomics | Khan Academy
de Khan Academy
Se încarcă de pe YouTube
Monopolies vs. perfect competition | Microeconomics | Khan Academy · de Khan Academy · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul e în engleză. Notează diferențele dintre cele două extreme (numărul de firme, controlul asupra prețului, barierele la intrare) și compară-le cu lista condițiilor din lecție.
Oligopolies and monopolistic competition | Forms of competition | Microeconomics | Khan Academy
de Khan Academy
Se încarcă de pe YouTube
Oligopolies and monopolistic competition | Forms of competition | Microeconomics | Khan Academy · de Khan Academy · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Urmărește exemplele din clip pentru oligopol și concurență monopolistică și încearcă să găsești câte un exemplu similar din orașul tău.
Exemple grafice
Tabelul rezumă cele patru structuri de piață.
| Structura | Numărul de firme | Produsul | Bariere la intrare | Controlul asupra prețului |
|---|---|---|---|---|
| Concurență perfectă | foarte multe | identic | niciuna | niciunul |
| Concurență monopolistică | multe | diferențiat | mici | mic |
| Oligopol | câteva | identic sau diferențiat | mari | mare, dar depinde de rivali |
| Monopol | una | fără substitute | foarte mari | mare |
Graficul compară aceeași piață în două variante. Dacă ar fi concurențială, prețul ar coborî până la costul unei unități în plus (20 de lei), iar s-ar vinde 80 de unități (punctul C). Dacă o singură firmă controlează piața, ea vinde doar 40 de unități, la 60 de lei (punctul M). Urmărește pe axa cantității cât de mult se reduce producția și pe axa prețului cât de mult crește prețul.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cantitate | Preț (lei) |
|---|---|---|
| Cererea pieței | 0 | 100 |
| Cererea pieței | 100 | 0 |
| Venit marginal | 0 | 100 |
| Venit marginal | 50 | 0 |
| Cost marginal | 0 | 20 |
| Cost marginal | 100 | 20 |
| M (40; 60) | 40 | 60 |
| C (80; 20) | 80 | 20 |
Linia punctată arată venitul marginal al monopolistului: cât câștigă în plus din încă o unitate vândută. Este sub curba cererii, pentru că, ca să vândă încă o unitate, monopolistul trebuie să scadă prețul la toate unitățile. El produce până unde venitul marginal atinge costul marginal (la 40 de unități), apoi citește pe curba cererii prețul cel mai mare pe care îl acceptă cumpărătorii pentru această cantitate.
Concluzie: pe aceeași piață, cu aceiași cumpărători și aceleași costuri, monopolul duce la un preț de trei ori mai mare și la o cantitate de două ori mai mică decât concurența.
Aprofundare
Alegerea monopolistului
Pentru cererea , venitul total este , iar venitul marginal este:
Monopolistul maximizează profitul când venitul marginal este egal cu costul marginal:
În concurență perfectă, prețul coboară până la costul marginal: , deci .
Cine câștigă și cine pierde
În concurență, surplusul consumatorilor (triunghiul de sub cerere și deasupra prețului) este . Cu monopol, el scade la , iar monopolistul câștigă un profit peste cost de . Suma, 2400, este mai mică decât 3200. Diferența de 800 este pierderea netă (în engleză, deadweight loss): tranzacții avantajoase pentru ambele părți care nu mai au loc. Cifrele sunt în lei ipotetici.
Cum se măsoară concentrarea
Un indicator folosit de autoritățile de concurență este indicele Herfindahl-Hirschman, suma pătratelor cotelor de piață (în procente):
Pentru patru firme cu cote de 40%, 30%, 20% și 10%: . Un monopol are , iar o piață cu foarte multe firme mici are un indice apropiat de zero.
Excepții și cazuri reale
- Monopolul natural. Când o singură rețea poate servi o întreagă regiune mai ieftin decât mai multe (distribuția de energie electrică, apa și canalizarea), concurența ar dubla costurile. Aceste activități sunt de obicei reglementate; în România, rețelele de energie sunt reglementate de ANRE.
- Cartelurile. Firmele dintr-un oligopol pot încerca să se înțeleagă asupra prețurilor sau cantităților, comportându-se ca un monopol. OPEC, organizația țărilor exportatoare de petrol, își coordonează nivelul producției. Între firme, astfel de înțelegeri sunt interzise în Uniunea Europeană; în România, Consiliul Concurenței investighează și sancționează înțelegerile anticoncurențiale.
- Inovația. Brevetul acordă un monopol temporar, tocmai ca să răsplătească inovația. Societatea acceptă prețuri mai mari o perioadă în schimbul unor produse noi.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.