Matematici aplicate în economie · Bazele matematicii economice

Mulțimi, funcții și reprezentări grafice

Începător40 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Recunoști o funcție liniară, pătratică, exponențială sau logaritmică după formulă și după grafic.
  • Scrii și citești funcțiile de cost, venit, profit, cerere și ofertă și interpretezi panta și punctele importante ale graficelor lor.
  • Afli cantitatea care aduce profitul maxim atunci când profitul este o funcție de gradul al doilea.

Teorie

Economia vorbește mereu despre legături între mărimi: cât costă producția în funcție de cantitate, câți clienți cumpără în funcție de preț, cât cresc economiile în funcție de timp. Matematica descrie aceste legături prin funcții, iar graficul unei funcții îți arată dintr-o privire cum se schimbă o mărime când se schimbă alta.

Partea 1. Mulțimi

Mulțimile de numere pe care le folosești cel mai des sunt N\mathbb{N} (numerele naturale: 0, 1, 2, …), Z\mathbb{Z} (numerele întregi), Q\mathbb{Q} (numerele raționale, adică fracțiile) și R\mathbb{R} (numerele reale). În economie contează des și intervalele: prețul este un număr din [0,∞)[0, \infty), o rată a dobânzii poate fi un număr din [0;0,2][0; 0{,}2] și așa mai departe.

Cu două mulțimi A și B poți face operații:

  • reuniunea A∪BA \cup B: elementele care sunt în A sau în B (sau în amândouă);
  • intersecția A∩BA \cap B: elementele care sunt și în A, și în B;
  • diferența A∖BA \setminus B: elementele din A care nu sunt în B.

Exemplu ipotetic: dacă A este mulțimea clienților care cumpără online, iar B mulțimea celor care cumpără din magazinul fizic, A∩BA \cap B sunt clienții care folosesc ambele canale.

Partea 2. Ce este o funcție

Important: un element x nu poate avea două valori. Dacă un magazin ar cere două prețuri diferite pentru aceeași cantitate, în același timp, legătura dintre cantitate și preț n-ar mai fi o funcție.

Partea 3. Tipuri de funcții

Funcția liniară (de gradul I) are forma:

f(x)=ax+bf(x) = ax + b

Graficul ei este o dreaptă. Numărul b este valoarea de pornire (f(0)=bf(0) = b), iar a este panta: cu cât se modifică f(x)f(x) când x crește cu o unitate. Dacă a>0a > 0, funcția este crescătoare; dacă a<0a < 0, este descrescătoare.

Funcția de gradul al doilea (pătratică) are forma:

f(x)=ax2+bx+c,a≠0f(x) = ax^2 + bx + c, \quad a \neq 0

Graficul este o parabolă. Dacă a<0a < 0, parabola are ramurile în jos și un punct de maxim, numit vârf, la abscisa:

xV=−b2ax_V = -\frac{b}{2a}

Funcția exponențială are forma f(x)=axf(x) = a^x (cu a>0a > 0, a≠1a \neq 1) sau, mai general, f(x)=k⋅axf(x) = k \cdot a^x. Când x crește cu o unitate, valoarea se înmulțește cu același număr a. Este funcția creșterii cu o rată constantă, de exemplu a unei sume cu dobândă compusă.

Funcția logaritmică este inversa celei exponențiale:

y=log⁡ax  ⟺  ay=xy = \log_a x \iff a^y = x

Ea crește tot mai încet: pentru a adăuga aceeași cantitate la log⁡ax\log_a x, x trebuie înmulțit de fiecare dată cu a. Cu ea afli în cât timp o mărime ajunge la o anumită valoare.

Partea 4. Funcțiile din economie

Notează cu Q cantitatea produsă sau vândută și cu P prețul.

  • Funcția costului total: Ct(Q)=Cf+cv⋅QC_t(Q) = C_f + c_v \cdot Q, unde CfC_f este costul fix, iar cvc_v este costul variabil pe unitate. Panta ei este costul fiecărei unități în plus.
  • Funcția venitului total (cifra de afaceri): CA(Q)=P⋅QCA(Q) = P \cdot Q.
  • Funcția profitului: Pr(Q)=CA(Q)−Ct(Q)Pr(Q) = CA(Q) - C_t(Q).
  • Funcția cererii: Qc=a−bPQ_c = a - bP, cu b>0b > 0, descrescătoare (legea cererii).
  • Funcția ofertei: Qo=c+dPQ_o = c + dP, cu d>0d > 0, crescătoare (legea ofertei).

Când prețul nu este fix, ci scade pe măsură ce firma vrea să vândă mai mult (de exemplu P=20−0,5QP = 20 - 0{,}5Q), venitul devine o funcție de gradul al doilea: CA(Q)=(20−0,5Q)⋅Q=20Q−0,5Q2CA(Q) = (20 - 0{,}5Q) \cdot Q = 20Q - 0{,}5Q^2.

Video

Linear vs. exponential growth: from data (example 2) | High School Math | Khan Academy

de Khan Academy

Se încarcă de pe YouTube

Linear vs. exponential growth: from data (example 2) | High School Math | Khan Academy · de Khan Academy · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește cum decizi, doar dintr-un tabel de valori, dacă o creștere este liniară (se adună același număr) sau exponențială (se înmulțește cu același număr).

Exemple grafice

Primul grafic arată venitul total și costul total ale brutăriei din exemplu. Venitul este o parabolă, costul este o dreaptă, iar profitul este distanța verticală dintre ele.

062,51012520187,53025040Cantitatea (sute de pâini)LeiCACtprofit maximQ = 16
Exemplu ipotetic. Cifra de afaceri CA = 20Q − 0,5Q² este maximă la Q = 20 (200 de lei), dar profitul, adică distanța dintre CA și Ct = 50 + 4Q, este maxim la Q = 16 (192 − 114 = 78 de lei). Între Q ≈ 3,5 și Q ≈ 28,5, firma are profit.
Vezi datele ca tabel
Venitul total și costul total ale unei brutării
SerieCantitatea (sute de pâini)Lei
CA00
CA587,5
CA10150
CA15187,5
CA20200
CA25187,5
CA30150
CA3587,5
CA400
Ct050
Ct40210
profit maxim16192
Q = 1616114

Încearcă să compari profitul la Q = 16 cu cel la Q = 20: la 20, venitul este mai mare (200), dar costul este 130, deci profitul scade la 70. Concluzie: venitul maxim și profitul maxim nu apar la aceeași cantitate.

Al doilea grafic compară o creștere liniară (se adaugă 10 lei pe an) cu una exponențială (se adaugă 10% pe an), pornind amândouă de la 100 de lei.

01755350105251570020AnulLei100 × 1,1^t100 + 10t673
Exemplu ipotetic. Linia dreaptă este f(t) = 100 + 10t, iar curba este g(t) = 100 × 1,1^t. După 10 ani, diferența este mică (200 față de 259), dar după 20 de ani creșterea exponențială ajunge la 673, mai mult decât dublul celei liniare (300).
Vezi datele ca tabel
Creștere liniară și creștere exponențială
SerieAnulLei
100 × 1,1^t0100
100 × 1,1^t2121
100 × 1,1^t4146,41
100 × 1,1^t6177,16
100 × 1,1^t8214,36
100 × 1,1^t10259,37
100 × 1,1^t12313,84
100 × 1,1^t14379,75
100 × 1,1^t16459,5
100 × 1,1^t18555,99
100 × 1,1^t20672,75
100 + 10t0100
100 + 10t20300
67320672,75

Încearcă să calculezi diferența dintre cele două curbe în anul 5 și în anul 15 și observă cum crește. Concluzie: o rată procentuală constantă produce, pe termen lung, mult mai mult decât o sumă constantă.

Aprofundare

De unde vine formula vârfului

Pentru f(x)=ax2+bx+cf(x) = ax^2 + bx + c, poți scrie f(x)=a(x+b2a)2−Δ4af(x) = a\left(x + \frac{b}{2a}\right)^2 - \frac{\Delta}{4a}, unde Δ=b2−4ac\Delta = b^2 - 4ac. Pătratul este cel puțin 0 și devine 0 doar când x=−b2ax = -\frac{b}{2a}. Dacă a<0a < 0, termenul a(…)2a(\ldots)^2 este cel mult 0, deci f atinge valoarea cea mai mare exact în xV=−b2ax_V = -\frac{b}{2a}, iar valoarea maximă este −Δ4a-\frac{\Delta}{4a}. Pentru brutărie: Δ=256−100=156\Delta = 256 - 100 = 156, iar −156/(4×(−0,5))=78-156 / (4 \times (-0{,}5)) = 78, același rezultat.

Rădăcinile x1,2=−b±Δ2ax_{1,2} = \frac{-b \pm \sqrt{\Delta}}{2a} sunt cantitățile la care profitul este zero. Între ele, profitul este pozitiv.

Legătura dintre exponențială și logaritm

Dacă o sumă crește cu 5% pe an, după t ani ea este S0⋅1,05tS_0 \cdot 1{,}05^t. Ca să afli în câți ani se dublează, rezolvi 1,05t=21{,}05^t = 2, adică t=log⁡1,052=ln⁡2ln⁡1,05≈14,2t = \log_{1{,}05} 2 = \frac{\ln 2}{\ln 1{,}05} \approx 14{,}2 ani. De aici vine și „regula lui 70”: timpul de dublare este aproximativ 70 împărțit la rata procentuală (70 / 5 = 14 ani).

Excepții și nuanțe

  • Nu orice legătură economică este o funcție liniară. Costul variabil pe unitate poate scădea la volume mari (reduceri pentru comenzi mari) sau poate crește (ore suplimentare), iar atunci CtC_t devine o curbă.
  • În economie, graficul cererii se desenează de obicei cu prețul pe axa verticală, deși prețul este variabila de care depinde cantitatea. Este o convenție istorică, nu o greșeală.
  • Formulele au sens doar pe un anumit domeniu: o cantitate sau un preț negativ nu are sens economic, chiar dacă formula îl permite.

Un caz real: legea lui Moore

În 1965, Gordon Moore, unul dintre fondatorii Intel, a observat că numărul de tranzistori care încap pe un cip se dublase în fiecare an și a estimat că tendința va continua; în 1975 și-a revizuit estimarea la o dublare la aproximativ doi ani. O dublare la intervale egale înseamnă o funcție exponențială. Pe un grafic obișnuit, curba devine repede prea înaltă ca să mai poată fi citită, așa că aceste date se desenează pe o scară logaritmică, pe care o creștere exponențială apare ca o linie dreaptă. Același truc se folosește pentru PIB-ul pe termen lung sau pentru prețurile din perioadele de hiperinflație.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. A = {clienții care cumpără online}, B = {clienții care cumpără din magazinul fizic}. Ce reprezintă A ∩ B?

Alege o singură variantă.

2. Costul total al unei firme este Ct = 2.000 + 15Q. Ce arată numărul 15?

Alege o singură variantă.

3. Funcția cererii Qc = 500 − 4P este crescătoare, pentru că 500 este un număr pozitiv.

Alege o singură variantă.

4. Care dintre funcțiile de mai jos descrie o sumă care crește cu 8% în fiecare an, pornind de la 1.000 de lei?

Alege o singură variantă.

5. Profitul unei firme este Pr(Q) = −2Q² + 120Q − 1.000. La ce cantitate Q este profitul maxim?

Scrie un număr.

unități

6. Pentru aceeași firmă, Pr(Q) = −2Q² + 120Q − 1.000, cât este profitul maxim (în lei)?

Scrie un număr.

lei

7. Un monopolist vinde la prețul P = 60 − Q. La ce cantitate este maximă cifra de afaceri CA = P × Q?

Alege o singură variantă.

8. O sumă crește cu 7% pe an. Cu ce funcție afli în câți ani se dublează?

Alege o singură variantă.