Matematici aplicate în economie · Bazele matematicii economice
Mulțimi, funcții și reprezentări grafice
Începător40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Recunoști o funcție liniară, pătratică, exponențială sau logaritmică după formulă și după grafic.
- Scrii și citești funcțiile de cost, venit, profit, cerere și ofertă și interpretezi panta și punctele importante ale graficelor lor.
- Afli cantitatea care aduce profitul maxim atunci când profitul este o funcție de gradul al doilea.
Teorie
Economia vorbește mereu despre legături între mărimi: cât costă producția în funcție de cantitate, câți clienți cumpără în funcție de preț, cât cresc economiile în funcție de timp. Matematica descrie aceste legături prin funcții, iar graficul unei funcții îți arată dintr-o privire cum se schimbă o mărime când se schimbă alta.
Partea 1. Mulțimi
Mulțimile de numere pe care le folosești cel mai des sunt (numerele naturale: 0, 1, 2, …), (numerele întregi), (numerele raționale, adică fracțiile) și (numerele reale). În economie contează des și intervalele: prețul este un număr din , o rată a dobânzii poate fi un număr din și așa mai departe.
Cu două mulțimi A și B poți face operații:
- reuniunea : elementele care sunt în A sau în B (sau în amândouă);
- intersecția : elementele care sunt și în A, și în B;
- diferența : elementele din A care nu sunt în B.
Exemplu ipotetic: dacă A este mulțimea clienților care cumpără online, iar B mulțimea celor care cumpără din magazinul fizic, sunt clienții care folosesc ambele canale.
Partea 2. Ce este o funcție
Important: un element x nu poate avea două valori. Dacă un magazin ar cere două prețuri diferite pentru aceeași cantitate, în același timp, legătura dintre cantitate și preț n-ar mai fi o funcție.
Partea 3. Tipuri de funcții
Funcția liniară (de gradul I) are forma:
Graficul ei este o dreaptă. Numărul b este valoarea de pornire (), iar a este panta: cu cât se modifică când x crește cu o unitate. Dacă , funcția este crescătoare; dacă , este descrescătoare.
Funcția de gradul al doilea (pătratică) are forma:
Graficul este o parabolă. Dacă , parabola are ramurile în jos și un punct de maxim, numit vârf, la abscisa:
Funcția exponențială are forma (cu , ) sau, mai general, . Când x crește cu o unitate, valoarea se înmulțește cu același număr a. Este funcția creșterii cu o rată constantă, de exemplu a unei sume cu dobândă compusă.
Funcția logaritmică este inversa celei exponențiale:
Ea crește tot mai încet: pentru a adăuga aceeași cantitate la , x trebuie înmulțit de fiecare dată cu a. Cu ea afli în cât timp o mărime ajunge la o anumită valoare.
Partea 4. Funcțiile din economie
Notează cu Q cantitatea produsă sau vândută și cu P prețul.
- Funcția costului total: , unde este costul fix, iar este costul variabil pe unitate. Panta ei este costul fiecărei unități în plus.
- Funcția venitului total (cifra de afaceri): .
- Funcția profitului: .
- Funcția cererii: , cu , descrescătoare (legea cererii).
- Funcția ofertei: , cu , crescătoare (legea ofertei).
Când prețul nu este fix, ci scade pe măsură ce firma vrea să vândă mai mult (de exemplu ), venitul devine o funcție de gradul al doilea: .
Video
Linear vs. exponential growth: from data (example 2) | High School Math | Khan Academy
de Khan Academy
Se încarcă de pe YouTube
Linear vs. exponential growth: from data (example 2) | High School Math | Khan Academy · de Khan Academy · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește cum decizi, doar dintr-un tabel de valori, dacă o creștere este liniară (se adună același număr) sau exponențială (se înmulțește cu același număr).
Exemple grafice
Primul grafic arată venitul total și costul total ale brutăriei din exemplu. Venitul este o parabolă, costul este o dreaptă, iar profitul este distanța verticală dintre ele.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cantitatea (sute de pâini) | Lei |
|---|---|---|
| CA | 0 | 0 |
| CA | 5 | 87,5 |
| CA | 10 | 150 |
| CA | 15 | 187,5 |
| CA | 20 | 200 |
| CA | 25 | 187,5 |
| CA | 30 | 150 |
| CA | 35 | 87,5 |
| CA | 40 | 0 |
| Ct | 0 | 50 |
| Ct | 40 | 210 |
| profit maxim | 16 | 192 |
| Q = 16 | 16 | 114 |
Încearcă să compari profitul la Q = 16 cu cel la Q = 20: la 20, venitul este mai mare (200), dar costul este 130, deci profitul scade la 70. Concluzie: venitul maxim și profitul maxim nu apar la aceeași cantitate.
Al doilea grafic compară o creștere liniară (se adaugă 10 lei pe an) cu una exponențială (se adaugă 10% pe an), pornind amândouă de la 100 de lei.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | Lei |
|---|---|---|
| 100 × 1,1^t | 0 | 100 |
| 100 × 1,1^t | 2 | 121 |
| 100 × 1,1^t | 4 | 146,41 |
| 100 × 1,1^t | 6 | 177,16 |
| 100 × 1,1^t | 8 | 214,36 |
| 100 × 1,1^t | 10 | 259,37 |
| 100 × 1,1^t | 12 | 313,84 |
| 100 × 1,1^t | 14 | 379,75 |
| 100 × 1,1^t | 16 | 459,5 |
| 100 × 1,1^t | 18 | 555,99 |
| 100 × 1,1^t | 20 | 672,75 |
| 100 + 10t | 0 | 100 |
| 100 + 10t | 20 | 300 |
| 673 | 20 | 672,75 |
Încearcă să calculezi diferența dintre cele două curbe în anul 5 și în anul 15 și observă cum crește. Concluzie: o rată procentuală constantă produce, pe termen lung, mult mai mult decât o sumă constantă.
Aprofundare
De unde vine formula vârfului
Pentru , poți scrie , unde . Pătratul este cel puțin 0 și devine 0 doar când . Dacă , termenul este cel mult 0, deci f atinge valoarea cea mai mare exact în , iar valoarea maximă este . Pentru brutărie: , iar , același rezultat.
Rădăcinile sunt cantitățile la care profitul este zero. Între ele, profitul este pozitiv.
Legătura dintre exponențială și logaritm
Dacă o sumă crește cu 5% pe an, după t ani ea este . Ca să afli în câți ani se dublează, rezolvi , adică ani. De aici vine și „regula lui 70”: timpul de dublare este aproximativ 70 împărțit la rata procentuală (70 / 5 = 14 ani).
Excepții și nuanțe
- Nu orice legătură economică este o funcție liniară. Costul variabil pe unitate poate scădea la volume mari (reduceri pentru comenzi mari) sau poate crește (ore suplimentare), iar atunci devine o curbă.
- În economie, graficul cererii se desenează de obicei cu prețul pe axa verticală, deși prețul este variabila de care depinde cantitatea. Este o convenție istorică, nu o greșeală.
- Formulele au sens doar pe un anumit domeniu: o cantitate sau un preț negativ nu are sens economic, chiar dacă formula îl permite.
Un caz real: legea lui Moore
În 1965, Gordon Moore, unul dintre fondatorii Intel, a observat că numărul de tranzistori care încap pe un cip se dublase în fiecare an și a estimat că tendința va continua; în 1975 și-a revizuit estimarea la o dublare la aproximativ doi ani. O dublare la intervale egale înseamnă o funcție exponențială. Pe un grafic obișnuit, curba devine repede prea înaltă ca să mai poată fi citită, așa că aceste date se desenează pe o scară logaritmică, pe care o creștere exponențială apare ca o linie dreaptă. Același truc se folosește pentru PIB-ul pe termen lung sau pentru prețurile din perioadele de hiperinflație.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.