Macroeconomie · Ciclul economic, statul și piața mondială
Piața mondială: comerț, capital, muncă și balanța de plăți
Intermediar50 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici ce sunt economia mondială și piața mondială și deosebești formele pieței mondiale: comerțul internațional, piața capitalurilor și piața muncii.
- Deosebești balanța comercială echilibrată, excedentară și deficitară și descrii structura balanței de plăți.
- Calculezi cursul de revenire brut și net la export și la import, gradul de acoperire și profitul în comerțul exterior.
Teorie
Partea 1. Economia mondială și piața mondială
Telefonul tău a fost proiectat într-o țară, asamblat în alta, din piese produse în alte zece, iar tu l-ai plătit în lei. Nicio economie națională nu mai funcționează izolat.
Legătura dintre economiile naționale se realizează prin piață. Piața mondială este ansamblul relațiilor de vânzare-cumpărare dintre agenți economici din țări diferite. Ea are mai multe forme:
- piața mondială a bunurilor și serviciilor, adică comerțul internațional;
- piața internațională a capitalurilor, pe care circulă investițiile și creditele dintre țări;
- piața internațională a muncii, alimentată de migrația forței de muncă;
- piața valutară internațională, pe care se schimbă monedele între ele (ai studiat-o în cursul „Bani, bănci și burse”).
Partea 2. Comerțul internațional
Comerțul internațional este schimbul de bunuri și servicii între țări. El are două componente: exportul (vânzarea de bunuri și servicii către străinătate) și importul (cumpărarea de bunuri și servicii din străinătate).
Țările fac comerț pentru că nu au aceleași resurse, aceleași tehnologii și aceleași costuri. Adam Smith a arătat că o țară câștigă dacă se specializează în ce produce mai ieftin decât altele (avantajul absolut). David Ricardo a mers mai departe: comerțul este avantajos chiar și pentru o țară care produce totul mai scump, dacă se specializează în bunurile la care dezavantajul ei este cel mai mic (avantajul comparativ).
Statele pot alege între liberul schimb, adică un comerț cu cât mai puține bariere, și protecționism, adică protejarea producătorilor interni prin taxe vamale, cote de import sau standarde restrictive. Protecționismul apără pe termen scurt unele locuri de muncă, dar scumpește produsele pentru consumatori și poate provoca măsuri de răspuns din partea altor țări.
Partea 3. Piața internațională a capitalurilor
Pe această piață, banii traversează granițele sub mai multe forme:
- investițiile străine directe (ISD): un investitor străin construiește o fabrică, cumpără o firmă sau o parte importantă din ea și participă la conducerea ei;
- investițiile de portofoliu: cumpărarea de acțiuni sau obligațiuni străine doar pentru câștig, fără implicare în conducere;
- creditele internaționale: împrumuturi acordate de bănci, de guverne sau de instituții precum FMI și Banca Mondială.
Pentru țara care le primește, investițiile străine aduc capital, tehnologie, locuri de muncă și acces la piețe externe. Pe de altă parte, profiturile pleacă în străinătate, iar capitalul de portofoliu poate pleca foarte repede într-o criză.
Partea 4. Piața internațională a muncii și migrația
Migrația internațională este deplasarea oamenilor dintr-o țară în alta, temporar sau definitiv, mai ales în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Cauzele principale sunt diferențele de salarii și de nivel de trai, dar și războaiele, persecuțiile sau reîntregirea familiei.
Pentru țara de origine, emigrația reduce șomajul și aduce remitențe (banii trimiși acasă), dar provoacă lipsă de forță de muncă și exodul specialiștilor. Pentru țara de destinație, imigrația acoperă locurile de muncă neocupate și crește producția, dar cere efort de integrare. Ai studiat pe larg aceste efecte în lecția „Dezechilibrele și dinamica ocupării forței de muncă”.
Partea 5. Balanța comercială
Balanța comercială compară valoarea exporturilor (E) cu valoarea importurilor (I) ale unei țări într-o perioadă (de obicei un an). Diferența E − I se numește soldul balanței comerciale. Balanța poate fi:
- echilibrată, când E = I;
- excedentară (activă), când E > I: țara vinde în străinătate mai mult decât cumpără;
- deficitară (pasivă), când E < I: țara cumpără din străinătate mai mult decât vinde, iar diferența trebuie acoperită prin împrumuturi, investiții străine sau alte intrări de valută.
Partea 6. Balanța de plăți
Comerțul cu bunuri este doar o parte din relațiile unei țări cu restul lumii. Balanța de plăți este documentul statistic care înregistrează toate tranzacțiile economice dintre rezidenții unei țări și cei din restul lumii, într-o perioadă. În România, ea este întocmită de Banca Națională a României. Are trei componente principale:
- contul curent: exporturile și importurile de bunuri (balanța comercială) și de servicii (turism, transport, IT), veniturile primare (salarii, dividende, dobânzi primite și plătite în străinătate) și veniturile secundare (transferuri fără contraprestație, precum remitențele sau fondurile europene pentru consum);
- contul de capital: transferurile de capital, de exemplu fondurile europene pentru investiții;
- contul financiar: investițiile străine directe, investițiile de portofoliu, creditele și modificarea rezervelor valutare ale băncii centrale.
Contabil, balanța de plăți este mereu echilibrată: un deficit al contului curent este acoperit de intrări de capital în contul financiar (investiții străine, împrumuturi) sau de scăderea rezervelor valutare.
Partea 7. Indicatorii eficienței comerțului exterior
Cât de avantajos face o țară comerț cu restul lumii se măsoară prin mai mulți indicatori.
Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi arată ce parte din importuri este plătită din exporturi:
Peste 100%, balanța este excedentară; sub 100%, este deficitară.
Termenii schimbului compară evoluția prețurilor la export cu cea a prețurilor la import:
Peste 100, termenii schimbului s-au îmbunătățit: țara obține mai multe importuri pentru aceeași cantitate exportată. De exemplu, dacă prețurile la export cresc cu 10% (indice 110), iar cele la import cu 4% (indice 104), .
Cursul de revenire este indicatorul cel mai folosit la nivelul firmelor. El arată câți lei cheltuie sau încasează firma pentru o unitate de valută (de exemplu, pentru un euro) și se compară cu cursul de schimb oficial ().
La export, cursul de revenire arată câți lei costă obținerea unei unități de valută. Cursul de revenire brut la export se calculează astfel:
unde este prețul intern al mărfii (în lei), sunt cheltuielile de circulație până la frontieră (transport, depozitare, formalități, în lei), iar este prețul extern al mărfii, în valută.
Cursul de revenire net la export ține cont de faptul că o parte din materiile prime și componente au fost importate, deci plătite tot în valută. Din numărător se scade valoarea în lei a acestor materii prime (), iar din numitor, prețul lor în valută ():
Așa se vede câți lei costă fiecare unitate de valută câștigată efectiv de țară.
La import, cursul de revenire arată câți lei se obțin pentru fiecare unitate de valută cheltuită:
unde este prețul mărfii importate pe piața internă (în lei), sunt taxele de import (în lei), iar este prețul mărfii în exterior, în valută. Taxele de import se scad pentru că ajung la stat, nu la importator.
Partea 8. Profitul în comerțul exterior
La export, profitul este diferența dintre valoarea în lei a prețului extern (la cursul oficial) și ce a costat marfa până la frontieră:
La import, profitul este diferența dintre ce rămâne importatorului din vânzarea pe piața internă (după taxele de import) și costul mărfii în lei, la cursul oficial:
A doua formă a fiecărei formule arată că profitul pe fiecare unitate de valută este exact diferența dintre cursul de revenire și cursul oficial.
Video
Balance of payments: Current account | Foreign exchange and trade | Macroeconomics | Khan Academy
de Khan Academy
Se încarcă de pe YouTube
Balance of payments: Current account | Foreign exchange and trade | Macroeconomics | Khan Academy · de Khan Academy · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (current account = contul curent, trade balance = balanța comercială). Notează ce alte elemente, pe lângă bunuri, intră în contul curent și compară-le cu Partea 6.
Exemple grafice
Primul grafic arată exporturile și importurile unei țări ipotetice timp de șase ani. Când linia exporturilor este sub cea a importurilor, balanța comercială este deficitară.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | Miliarde de euro |
|---|---|---|
| Importuri | 1 | 70 |
| Importuri | 2 | 76 |
| Importuri | 3 | 80 |
| Importuri | 4 | 82 |
| Importuri | 5 | 83 |
| Importuri | 6 | 88 |
| Exporturi | 1 | 60 |
| Exporturi | 2 | 65 |
| Exporturi | 3 | 72 |
| Exporturi | 4 | 80 |
| Exporturi | 5 | 85 |
| Exporturi | 6 | 92 |
| deficit 10 | 1 | 60 |
| excedent 4 | 6 | 92 |
Încearcă să calculezi gradul de acoperire în anul 1 (60 / 70 ≈ 86%) și în anul 6 (92 / 88 ≈ 105%). Concluzie: balanța devine excedentară când exporturile cresc mai repede decât importurile, iar gradul de acoperire trece de 100%.
Al doilea grafic arată cum depind încasările în lei ale exportatorului de mobilă din exemplu ( = 100.000 de euro) de cursul de schimb, comparate cu prețul intern plus cheltuielile de circulație ( = 450.000 de lei).
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cursul de schimb (lei/euro) | Mii de lei |
|---|---|---|
| Încasări în lei | 0 | 0 |
| Încasări în lei | 7 | 700 |
| Pi + Cc | 0 | 450 |
| Pi + Cc | 7 | 450 |
| curs de revenire 4,5 | 4,5 | 450 |
| profit 50 | 5 | 500 |
Încearcă să vezi ce s-ar întâmpla dacă leul s-ar aprecia la 4 lei/euro: încasările ar coborî la 400.000 de lei, sub Pi + Cc, iar exportul ar aduce pierdere. Concluzie: exportul este profitabil doar cât timp cursul oficial rămâne peste cursul de revenire.
Aprofundare
De ce contează cursul de revenire net
Cursul brut poate înșela. O firmă care asamblează în țară componente aproape integral importate poate avea un curs de revenire brut bun, dar aduce țării foarte puțină valută netă, pentru că o mare parte din încasări pleacă înapoi în străinătate pe componente. Cursul net arată câți lei costă valuta câștigată efectiv, așa că este mai potrivit atunci când statul compară exporturile între ele: un export cu conținut intern mare aduce mai multă valută netă pentru fiecare leu cheltuit.
Excepții și nuanțe
- Un deficit comercial nu este neapărat un semn de slăbiciune: o țară care importă utilaje ca să-și modernizeze industria poate avea deficit azi și exporturi mai mari mâine.
- Un curs de revenire sub cursul oficial nu garantează profitul pe termen lung: dacă moneda națională se apreciază, cursul oficial poate coborî sub cursul de revenire.
- Deprecierea monedei naționale ajută exportatorii (încasează mai mulți lei pentru aceeași valută), dar scumpește importurile, inclusiv materiile prime importate de aceiași exportatori.
Un caz real: China și Organizația Mondială a Comerțului
China a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului în decembrie 2001. Accesul mai ușor la piețele celorlalți membri, combinat cu costurile mici ale muncii și cu investițiile străine directe masive în fabrici, a transformat-o în „fabrica lumii”. În 2009, China a depășit Germania și a devenit cel mai mare exportator de bunuri din lume, cu excedente comerciale mari față de multe țări. Cazul arată cum comerțul internațional, piața capitalurilor și avantajul comparativ pot schimba în câțiva ani locul unei țări în economia mondială.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.