Macroeconomie · Ciclul economic, statul și piața mondială
Fluctuațiile activității economice și ciclul economic
Intermediar40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Definești fluctuațiile activității economice, deosebești tipurile lor și explici ce sunt ciclicitatea și ciclul economic.
- Descrii fazele ciclului economic și evoluția PIB-ului, a șomajului, a inflației, a investițiilor, a impozitelor și a cheltuielilor publice în fiecare fază.
- Explici politicile anticiclice (monetară, fiscală și a cheltuielilor publice) și ce măsuri se recomandă în fiecare fază.
Teorie
Partea 1. Ce sunt fluctuațiile activității economice
Nicio economie nu crește în linie dreaptă. Sunt ani în care fabricile lucrează la capacitate maximă, firmele angajează și oamenii cumpără mult, și ani în care comenzile scad, magazinele se închid, iar șomajul crește.
Fluctuațiile nu sunt toate de același fel. După cauza și regularitatea lor, se deosebesc:
- fluctuațiile sezoniere, legate de anotimpuri și de calendar: turismul crește vara, construcțiile scad iarna, vânzările explodează înainte de sărbători. Se repetă în fiecare an și sunt ușor de anticipat;
- fluctuațiile accidentale (întâmplătoare), provocate de evenimente neprevăzute: o secetă, un cutremur, o pandemie, un război sau o scumpire bruscă a petrolului. Nu au o regularitate;
- fluctuațiile ciclice, care se repetă pe perioade de mai mulți ani și trec prin aceleași faze: avânt, scădere, stagnare, revenire. Ele formează ciclul economic.
Partea 2. Ciclicitatea și ciclul economic
Ciclicitatea este caracteristica activității economice de a trece, în mod repetat, prin perioade de creștere și de scădere. Economia nu se mișcă la întâmplare, ci după un tipar care se reia.
Ciclurile nu au o durată fixă: unele durează câțiva ani, altele peste un deceniu, iar amplitudinea lor (cât de sus urcă și cât de jos coboară economia) diferă de la un ciclu la altul. Ce rămâne constant este succesiunea fazelor.
Partea 3. Fazele ciclului economic
1. Expansiunea (avântul). PIB-ul crește rapid, peste tendința pe termen lung. Firmele folosesc capacitățile la maximum, angajează și investesc, iar profiturile cresc. Șomajul scade la cel mai redus nivel, veniturile și consumul cresc. Pentru că cererea crește mai repede decât oferta, prețurile urcă, iar inflația accelerează. Expansiunea se încheie într-un vârf (punct maxim), după care economia „se supraîncălzește”: costurile cresc, creditele se scumpesc, iar unele investiții se dovedesc nerentabile.
2. Recesiunea (declinul). Activitatea economică se restrânge: PIB-ul scade, vânzările și producția se reduc, apar stocuri nevândute. Firmele amână investițiile, concediază și unele dau faliment. Șomajul crește, veniturile scad, iar inflația încetinește. Momentul de trecere bruscă de la vârf la recesiune se numește uneori criză economică.
3. Stagnarea (depresiunea). Economia atinge punctul minim al ciclului. PIB-ul rămâne scăzut și aproape nu se mai modifică, multe capacități de producție stau nefolosite, investițiile sunt minime, iar șomajul este maxim. Prețurile sunt stabile sau chiar scad (deflație). În această fază se pregătește însă revenirea: stocurile se epuizează, utilajele uzate trebuie înlocuite, iar dobânzile sunt mici.
4. Înviorarea (revenirea). Activitatea economică începe din nou să crească. Firmele reiau investițiile, mai ales pentru înlocuirea capitalului uzat, angajează treptat, iar șomajul începe să scadă. Veniturile și consumul cresc, iar prețurile urcă moderat. Când PIB-ul depășește vârful ciclului anterior, începe o nouă expansiune.
Tabelul rezumă evoluția principalilor indicatori și măsurile pe care le recomandă de obicei economiștii statului în fiecare fază.
| Indicator | Expansiune | Recesiune | Stagnare | Înviorare |
|---|---|---|---|---|
| PIB | crește rapid | scade | minim, aproape constant | începe să crească |
| Activitatea economică | intensă, capacități la maximum | se restrânge, falimente | redusă, capacități libere | se reia treptat |
| Șomaj | minim | crește | maxim | începe să scadă |
| Inflație | ridicată, în creștere | încetinește | scăzută, posibil deflație | moderată |
| Investiții | mari | scad puternic | minime | cresc |
| Cota de impozitare (recomandată) | se majorează | se reduce | rămâne redusă | revine treptat |
| Cheltuieli publice (recomandate) | se reduc | cresc | rămân ridicate | se reduc treptat |
| Politica fiscală recomandată | restrictivă | expansionistă | expansionistă | retragerea treptată a stimulentelor |
Partea 4. De ce este nevoie de politici anticiclice
Fluctuațiile mari sunt costisitoare. În recesiune se pierd locuri de muncă și producție care nu se mai recuperează, iar în expansiune inflația mare erodează veniturile. De aceea, statul și banca centrală încearcă să „netezească” ciclul.
Există trei politici anticiclice principale:
- Politica monetară, condusă de banca centrală. În expansiune, banca centrală crește dobânda de politică monetară și reduce masa monetară: creditele se scumpesc, cererea scade, iar inflația se temperează. În recesiune, scade dobânda și crește cantitatea de bani din economie: creditele se ieftinesc, iar firmele și populația cheltuie mai mult.
- Politica fiscală, prin impozite și taxe. În expansiune, statul poate majora cotele de impozitare, ceea ce reduce venitul disponibil și cererea. În recesiune, reduce impozitele, iar oamenilor și firmelor le rămân mai mulți bani de cheltuit și de investit.
- Politica cheltuielilor publice. În expansiune, statul își reduce cheltuielile (amână investiții publice care nu sunt urgente), ca să nu alimenteze și mai mult cererea. În recesiune, crește cheltuielile: construiește drumuri, școli, spitale și sprijină șomerii, ca să compenseze cererea privată care a scăzut.
În recesiune și stagnare, politicile sunt expansioniste (stimulează cererea). În expansiune, sunt restrictive (frânează cererea). Politica fiscală și cea a cheltuielilor publice formează împreună politica bugetară a statului, pe care o vei studia în lecția următoare.
Video
The Business Cycle: The Foundational Graph of Macroeconomics
de Econbusters
Se încarcă de pe YouTube
The Business Cycle: The Foundational Graph of Macroeconomics · de Econbusters · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (expansion = expansiune, peak = vârf, contraction = recesiune, trough = punctul minim). Notează ce reprezintă linia dreaptă din grafic și compar-o cu tendința pe termen lung din Partea 1.
Exemple grafice
Primul grafic arată PIB-ul real al unei economii ipotetice pe 12 ani, în comparație cu tendința ei pe termen lung (linia punctată). Economia urcă deasupra tendinței în expansiune și coboară sub ea în recesiune și stagnare.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | PIB real (indice) |
|---|---|---|
| Tendința | 0 | 100 |
| Tendința | 12 | 126,4 |
| PIB real | 0 | 100 |
| PIB real | 1 | 104 |
| PIB real | 2 | 108 |
| PIB real | 3 | 111 |
| PIB real | 4 | 108 |
| PIB real | 5 | 105 |
| PIB real | 6 | 106 |
| PIB real | 7 | 110 |
| PIB real | 8 | 116 |
| PIB real | 9 | 121 |
| PIB real | 10 | 125 |
| PIB real | 11 | 122 |
| PIB real | 12 | 124 |
| A: vârf | 3 | 111 |
| B: minim | 5 | 105 |
| C: vârf | 10 | 125 |
Încearcă să identifici pe grafic cele patru faze: expansiunea până în anul 3, recesiunea în anii 3–5, stagnarea în jurul anului 5 și înviorarea după anul 6. Concluzie: chiar și cu fluctuații, PIB-ul crește pe termen lung, iar fiecare ciclu pornește de la un nivel mai ridicat.
Al doilea grafic arată rata șomajului în aceeași economie ipotetică. Compar-o cu primul grafic: șomajul se mișcă invers față de PIB.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | Rata șomajului (%) |
|---|---|---|
| Rata șomajului | 0 | 6 |
| Rata șomajului | 1 | 5,5 |
| Rata șomajului | 2 | 5 |
| Rata șomajului | 3 | 4,5 |
| Rata șomajului | 4 | 5,5 |
| Rata șomajului | 5 | 7,5 |
| Rata șomajului | 6 | 8 |
| Rata șomajului | 7 | 7,5 |
| Rata șomajului | 8 | 6,5 |
| Rata șomajului | 9 | 5,5 |
| Rata șomajului | 10 | 4,8 |
| Rata șomajului | 11 | 5,5 |
| Rata șomajului | 12 | 5,8 |
| minim 4,5% | 3 | 4,5 |
| maxim 8% | 6 | 8 |
Încearcă să observi că șomajul atinge maximul abia în anul 6, deși PIB-ul începe să crească din anul 5. Concluzie: firmele reangajează cu întârziere, după ce se conving că revenirea este durabilă, așa că șomajul rămâne ridicat și la începutul înviorării.
Aprofundare
Decalajul PIB-ului
Economiștii măsoară poziția economiei în ciclu prin decalajul PIB-ului (output gap), comparând PIB-ul efectiv cu PIB-ul potențial, adică producția posibilă la folosirea normală a resurselor:
Un decalaj pozitiv arată o economie supraîncălzită (expansiune, presiuni inflaționiste). Un decalaj negativ arată resurse nefolosite (recesiune, șomaj ridicat). Exemplu ipotetic: PIB efectiv 105, PIB potențial 111, decalaj ≈ −5,4%.
Câte feluri de cicluri există
Economiștii au descris cicluri de lungimi diferite, numite după cei care le-au observat:
- ciclul Kitchin (circa 3–5 ani), legat de acumularea și epuizarea stocurilor;
- ciclul Juglar (circa 7–11 ani), legat de investițiile în utilaje și echipamente;
- ciclul Kuznets (circa 15–25 de ani), legat de construcții și de mișcările de populație;
- ciclul Kondratiev (circa 45–60 de ani), „valuri lungi” asociate marilor inovații tehnologice (căile ferate, electricitatea, informatica).
Existența ciclurilor lungi rămâne discutată între economiști; ciclurile scurte și medii sunt mai bine documentate.
Recesiunea „tehnică” și stabilizatorii automați
În presă, o economie intră în recesiune tehnică după două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului. Este o regulă practică, nu o definiție oficială: în Statele Unite, recesiunile sunt datate de un comitet al National Bureau of Economic Research (NBER), care urmărește mai mulți indicatori (producția, ocuparea, veniturile, vânzările).
O parte din politica anticiclică funcționează și fără decizii noi. Aceștia sunt stabilizatorii automați: în recesiune, statul încasează automat mai puține impozite (pentru că veniturile și vânzările scad) și plătește mai multe indemnizații de șomaj, ceea ce susține cererea. În expansiune, se întâmplă invers.
Un caz real: Marea Recesiune din Statele Unite
Potrivit NBER, economia Statelor Unite a fost în recesiune din decembrie 2007 până în iunie 2009, adică 18 luni, cea mai lungă recesiune de după Al Doilea Război Mondial. Criza a pornit de pe piața creditelor ipotecare și s-a extins în sistemul financiar mondial. Răspunsul a combinat toate cele trei politici anticiclice: Rezerva Federală a coborât dobânda de referință aproape de zero la sfârșitul lui 2008, iar Congresul a aprobat în 2009 un program de stimulare prin reduceri de impozite și cheltuieli publice. Cazul arată atât rolul politicilor anticiclice, cât și limitele lor: șomajul a rămas ridicat încă mulți ani după încheierea oficială a recesiunii.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.