Istoria gândirii economice · Nașterea economiei politice
Fiziocrații: de ce doar pământul creează bogăție?
Începător30 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici de ce fiziocrații considerau pământul singura sursă de produs net și calculezi produsul net într-un exemplu simplu.
- Urmărești circuitul banilor și al bunurilor între cele trei clase din Tabloul economic al lui Quesnay.
- Descrii ideea de „laissez faire, laissez passer” și ce au încercat reformele lui Turgot.
Teorie
Ideea centrală: în Franța anilor 1750–1770, un grup de gânditori a respins ideea mercantiliștilor că bogăția vine din comerț și din aur. Pentru ei, doar agricultura produce mai mult decât consumă. Ceilalți doar transformă sau mută bunurile. De aici au tras o concluzie de politică economică: statul să nu încurce mersul natural al economiei.
Partea 1. Prima școală economică
Fiziocrația (din grecescul physis, „natură”, și kratos, „putere”) înseamnă „guvernarea naturii”. Fiziocrații au fost prima școală economică propriu-zisă: un grup cu un conducător recunoscut, o doctrină comună, cărți și reviste proprii și discipoli care o răspândeau.
Conducătorul lor a fost François Quesnay (1694–1774), medic la curtea regelui Ludovic al XV-lea. Printre discipoli s-au numărat marchizul de Mirabeau (tatăl revoluționarului) și Pierre Samuel du Pont de Nemours, care a pus numele „fiziocrație” pe o culegere de texte ale lui Quesnay.
Fiziocrații credeau într-o ordine naturală: economia are legi proprii, ca natura, iar oamenii trebuie să le descopere și să le respecte, nu să le încalce prin reglementări.
Partea 2. Pământul și produsul net
Fiziocrații au pus o întrebare nouă: cine produce, într-un an, mai mult decât a consumat ca să producă?
Regula în cuvinte: produsul net este producția minus avansurile.
Explicația lor: natura „lucrează” împreună cu fermierul. Un bob de grâu dă un spic cu multe boabe. Lemnul nu se înmulțește în atelierul tâmplarului. De aceea fiziocrații spuneau că doar pământul este sursa valorii nou create, iar meșteșugarii și negustorii formează o clasă „sterilă” (nu inutilă, ci care nu creează produs net).
Partea 3. Tabloul economic: primul model al circuitului economic
În 1758, Quesnay a publicat Tabloul economic (Tableau économique), o schemă care arată cum circulă într-un an banii și bunurile între trei clase:
- clasa productivă: fermierii, care lucrează pământul;
- clasa proprietarilor: regele, nobilii și clerul, care dețin pământul și încasează renta;
- clasa sterilă: meșteșugarii și negustorii.
Varianta de mai jos are cifre rotunde, după logica schemei. Fermierii obțin o producție de 5 unități și păstrează 2 pentru avansurile anului următor. Produsul net de 2 unități merge la proprietari, ca rentă.
| Pasul | Cine plătește | Cui | Pentru ce | Suma |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Fermierii | Proprietarii | Renta (produsul net) | 2 |
| 2 | Proprietarii | Fermierii | Hrană | 1 |
| 3 | Proprietarii | Clasa sterilă | Produse meșteșugărești | 1 |
| 4 | Clasa sterilă | Fermierii | Hrană și materii prime | 2 |
| 5 | Fermierii | Clasa sterilă | Unelte și haine | 1 |
Verifică circuitul: fermierii încasează 1 + 2 = 3 și plătesc 2 + 1 = 3. Clasa sterilă încasează 1 + 1 = 2 și cheltuie tot 2. La final, banii s-au întors la locul de pornire, iar anul următor circuitul poate reîncepe. Este prima reprezentare a economiei ca un circuit, idee pe care o regăsești azi în fluxul circular al venitului din manualele de macroeconomie.
Partea 4. „Laissez faire, laissez passer” și Turgot
Dacă bogăția vine din pământ și economia are o ordine naturală, atunci statul trebuie să lase producția și comerțul libere. Formula „laissez faire, laissez passer” („lăsați să se facă, lăsați să treacă”) este atribuită lui Vincent de Gournay, un apropiat al fiziocraților. Ea cerea desființarea taxelor interne și a vămilor dintre provincii, mai ales la comerțul cu cereale. Fiziocrații propuneau și un impozit unic, pe produsul net al pământului, în locul multor taxe încurcate.
Anne Robert Jacques Turgot a încercat să aplice aceste idei. Ca ministru al finanțelor (1774–1776), a liberalizat comerțul cu cereale și a propus desființarea corvezilor (munca gratuită a țăranilor la drumuri) și a breslelor. Opoziția nobililor și a breslelor l-a îndepărtat din funcție în 1776, iar reformele au fost anulate.
Video
104- Physiocracy &Physiocrats |Evolution of Economics|History of Economic Thoughts |Economics origin
de Easy Learning Economics
Se încarcă de pe YouTube
104- Physiocracy &Physiocrats |Evolution of Economics|History of Economic Thoughts |Economics origin · de Easy Learning Economics · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Prin ce se deosebesc fiziocrații de mercantiliști? Notează două diferențe și o critică adusă fiziocraților.
Exemple grafice
Graficul compară, pentru o fermă ipotetică, recolta cu avansurile, pe măsură ce crește suprafața cultivată.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Suprafața cultivată (hectare) | Saci de grâu |
|---|---|---|
| Recoltă | 0 | 0 |
| Recoltă | 10 | 100 |
| Avansuri | 0 | 0 |
| Avansuri | 10 | 60 |
| Recoltă 50 | 5 | 50 |
| Avansuri 30 | 5 | 30 |
Distanța pe verticală dintre cele două linii este produsul net. La 5 hectare: 50 − 30 = 20 de saci. Încearcă la 8 hectare: recolta este 8 × 10 = 80 de saci, avansurile 8 × 6 = 48 de saci, iar produsul net 80 − 48 = 32 de saci. Pentru un tâmplar, cele două linii s-ar suprapune: ce vinde este egal cu ce a consumat, deci produsul net este zero.
Concluzie: pentru fiziocrați, doar activitățile în care linia producției stă deasupra liniei avansurilor creează bogăție nouă, iar ei credeau că acest lucru se întâmplă doar în agricultură.
Aprofundare
Unde au greșit fiziocrații
Exemplul tâmplarului ascunde o problemă. Dacă tâmplarul vinde masa cu 50 de monede, cumpărătorul o prețuiește la cel puțin atât, deci ea are o valoare mai mare decât lemnul brut. Economiștii de mai târziu au arătat că și industria, și serviciile pot crea valoare nouă (azi o numim valoare adăugată). Adam Smith a preluat de la fiziocrați ideea surplusului și a circuitului, dar a mutat sursa bogăției de la pământ la muncă în general.
Avansurile, mai în detaliu
Quesnay distingea trei feluri de avansuri. Avansurile funciare erau cheltuielile proprietarului pentru a face pământul cultivabil (desțeleniri, drenaje, clădiri). Avansurile primitive erau capitalul fermierului folosit mai mulți ani (unelte, animale de muncă). Avansurile anuale erau consumate într-un singur an (semințe, hrana lucrătorilor). Este una dintre primele deosebiri între ceea ce numim azi capital fix și capital circulant.
Impozitul unic
Dacă doar pământul creează produs net, orice impozit ajunge, în cele din urmă, să fie plătit din produsul net. Fiziocrații propuneau, deci, ca statul să-l impoziteze direct, o singură dată, la proprietarii de pământ. Ideea era cât se poate de nepopulară printre nobili, care erau în mare parte scutiți de impozite.
Caz real: liberalizarea grâului și „războiul făinii”
În 1774, Turgot a eliberat comerțul cu cereale în interiorul Franței. Recolta din acel an a fost slabă, iar în primăvara lui 1775 prețul pâinii a crescut. În mai multe orașe au izbucnit revolte, cunoscute ca „războiul făinii” (guerre des farines), înăbușite cu armata. Pentru adversarii lui Turgot, revoltele erau dovada că libertatea comerțului este periculoasă; pentru susținători, ele arătau cât de greu se fac reformele într-un moment nepotrivit.
Moștenirea
Tabloul economic este considerat primul model macroeconomic: o schemă simplificată a întregii economii, care arată cum se leagă producția, veniturile și cheltuielile. Adam Smith l-a cunoscut pe Quesnay și pe Turgot în timpul șederii sale în Franța (1764–1766), iar ideea că economia funcționează după legi proprii, pe care statul nu trebuie să le încurce, va deveni centrală în școala clasică.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.