Istoria gândirii economice · Critici ale economiei clasice

Socialismul și Karl Marx

Începător40 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Descrii pe scurt proiectele socialiștilor utopici Saint-Simon, Fourier și Owen.
  • Explici teoria valorii-muncă și plusvaloarea la Marx și calculezi rata plusvalorii și rata profitului într-un exemplu.
  • Arăți ce impact a avut marxismul în secolul XX, inclusiv în România, și ce critici i s-au adus.

Teorie

Ideea centrală: Revoluția industrială a adus fabrici, orașe noi și o producție fără precedent, dar și zile de muncă de 12–14 ore, copii în fabrici și cartiere sărace. Unii gânditori au propus societăți organizate altfel, pe baza cooperării. Karl Marx a mers mai departe: a folosit chiar teoria clasică a valorii-muncă pentru a susține că profitul capitalistului provine din munca neplătită a muncitorului.

Partea 1. Socialiștii utopici

Termenul de socialism utopic a fost folosit de Friedrich Engels (1880) pentru gânditorii care au descris societăți ideale, fără să arate, după el, cum se poate ajunge la ele. Trei nume sunt importante:

  • Henri de Saint-Simon (1760–1825), Franța. Credea că societatea trebuie condusă de „industriali”: savanți, ingineri, bancheri și producători, nu de nobili și militari. Statul devine administrarea rațională a producției.
  • Charles Fourier (1772–1837), Franța. A imaginat falanstere: comunități de circa 1.600 de oameni care trăiesc și muncesc împreună. Fiecare schimbă des activitatea, ca munca să devină plăcută („muncă atractivă”).
  • Robert Owen (1771–1858), Marea Britanie. A condus filatura de la New Lanark (Scoția), unde a scurtat ziua de muncă, a refuzat să angajeze copii mici și a deschis o școală pentru copiii muncitorilor, iar fabrica a rămas profitabilă. Comunitatea cooperatistă New Harmony (SUA, 1825) a eșuat însă după doar câțiva ani.

Partea 2. Marx: valoarea-muncă dusă până la capăt

Karl Marx (1818–1883), filozof și economist german, a publicat împreună cu Friedrich Engels „Manifestul Partidului Comunist” (1848), iar în 1867 primul volum din „Capitalul”.

Marx a pornit de la Smith și Ricardo: valoarea unei mărfi depinde de munca necesară pentru a o produce (teoria valorii-muncă). Apoi a făcut o distincție nouă. Muncitorul nu își vinde munca, ci forța de muncă, adică puterea de a munci o zi. Salariul plătește valoarea forței de muncă: cât costă hrana, locuința și hainele de care are nevoie muncitorul ca să revină a doua zi.

Într-o zi de muncă, însă, muncitorul creează mai multă valoare decât primește ca salariu. Diferența se numește plusvaloare și, după Marx, este sursa profitului.

Marx împărțea valoarea unei mărfi în trei părți:

  • c, capitalul constant: materii prime și uzura mașinilor, care își transmit valoarea în produs, fără să adauge;
  • v, capitalul variabil: salariile;
  • m, plusvaloarea.
Valoare=c+v+m\text{Valoare} = c + v + m

Regula în cuvinte: rata plusvalorii este plusvaloarea împărțită la salarii, înmulțită cu 100. Rata profitului este plusvaloarea împărțită la tot capitalul avansat (c + v), înmulțită cu 100.

m′=mv×100p′=mc+v×100m' = \frac{m}{v} \times 100 \qquad p' = \frac{m}{c + v} \times 100

Partea 3. Critica capitalismului

Din această teorie, Marx a tras concluzii despre viitorul capitalismului:

  1. Exploatarea: profitul este muncă neplătită, deci interesele capitaliștilor și ale muncitorilor sunt opuse (lupta de clasă).
  2. Concentrarea: firmele mari le înghit pe cele mici, iar capitalul se adună în tot mai puține mâini.
  3. Crizele: producția crește mai repede decât puterea de cumpărare a muncitorilor, de unde crize de supraproducție.
  4. Scăderea ratei profitului: firmele înlocuiesc munca cu mașini, iar dacă doar munca creează plusvaloare, profitul raportat la capital scade.

Concluzia lui Marx: capitalismul va fi înlocuit de socialism, cu proprietate comună asupra mijloacelor de producție.

Partea 4. Impactul istoric

Puține cărți de economie au schimbat istoria atât de mult. După Revoluția din 1917, Rusia sovietică a construit o economie planificată: statul deține fabricile și pământul și stabilește prin planuri ce se produce, în ce cantități și la ce prețuri. După 1945, modelul a fost impus în Europa de Est.

În România, Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 a naționalizat principalele întreprinderi industriale, miniere, bancare și de transport. Agricultura a fost colectivizată forțat între 1949 și 1962, iar economia a fost condusă prin planuri cincinale, primul pentru 1951–1955. Sistemul a dus la industrializare rapidă, dar și la penurie, prețuri fixate administrativ și lipsa libertății economice. S-a prăbușit în 1989, odată cu regimurile comuniste din regiune.

Video

Karl Marx Surplus Value | Marxist theory of exploitation

de Sociologylearners

Se încarcă de pe YouTube

Karl Marx Surplus Value | Marxist theory of exploitation · de Sociologylearners · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Cum explică clipul diferența dintre muncă și forța de muncă? Verifică dacă exemplul din clip se potrivește cu formula m' = m : v × 100.

People's Historian: Robert Owen and New Lanark

de Daniel Gray

Se încarcă de pe YouTube

People's Historian: Robert Owen and New Lanark · de Daniel Gray · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Ce a schimbat Robert Owen la New Lanark față de alte fabrici ale vremii?

Exemple grafice

Primul grafic urmărește ziua de lucru a tâmplarului din exemplu, așa cum ar fi descris-o Marx. Fiecare oră adaugă 50 de lei de valoare nouă (peste lemn și unelte).

0100200300400012345678Ore lucrateLeiValoare nouă creatăSalariuSalariul acoperit
Exemplu ipotetic, în logica lui Marx. Tâmplarul creează 50 de lei de valoare nouă pe oră, deci 400 de lei în 8 ore. Salariul este de 200 de lei și este acoperit după 4 ore. Valoarea creată în ultimele 4 ore, 200 de lei, este plusvaloarea.
Vezi datele ca tabel
Valoarea nouă creată într-o zi de muncă și salariul
SerieOre lucrateLei
Valoare nouă creată00
Valoare nouă creată8400
Salariu0200
Salariu8200
Salariul acoperit4200

Până la ora a 4-a, linia valorii create este sub salariu: Marx numea acest timp muncă necesară. După ora a 4-a, linia trece deasupra: este munca suplimentară, din care provine plusvaloarea. Încearcă: dacă ziua de muncă ar fi de 10 ore, plusvaloarea ar fi 10 × 50 − 200 = 300 de lei, iar rata plusvalorii 300 : 200 × 100 = 150%.

Al doilea grafic arată ideea scăderii ratei profitului. Plusvaloarea și salariile rămân 200 de lei, dar atelierul cumpără tot mai multe mașini și materiale (c crește).

015304560200300400500600700800Capital constant c (lei)Rata profitului (%)Rata profitului
Exemplu ipotetic. Cu m = 200 și v = 200 lei, rata profitului este 50% la c = 200, 40% la c = 300, circa 33% la c = 400, 25% la c = 600 și 20% la c = 800 de lei.
Vezi datele ca tabel
Rata profitului când crește capitalul constant
SerieCapital constant c (lei)Rata profitului (%)
Rata profitului20050
Rata profitului30040
Rata profitului40033,3
Rata profitului50028,6
Rata profitului60025
Rata profitului70022,2
Rata profitului80020

Ce să observi: la c = 600, rata profitului este 200 : (600 + 200) × 100 = 25%. Linia coboară pentru că numitorul crește, iar numărătorul nu. Concluzia depinde însă de ipoteza că doar munca creează valoare; dacă mașinile cresc productivitatea și reduc costurile, rata profitului nu mai scade obligatoriu.

Concluzie: graficele arată logica internă a teoriei lui Marx. Ele nu dovedesc teoria, ci arată ce rezultă din ipotezele ei.

Aprofundare

Problema transformării

În volumul I, prețurile sunt proporționale cu munca. În realitate, capitalul se mută spre ramurile cu profit mai mare, așa că ratele profitului tind să se egalizeze între ramuri. O ramură cu multe mașini și puțini muncitori ar avea, după formula lui Marx, o rată a profitului mică, ceea ce nu se observă. În volumul III (publicat de Engels în 1894), Marx a încercat să „transforme” valorile în prețuri de producție. Economiștii discută și azi dacă transformarea este consistentă.

Critica lui Böhm-Bawerk

Economistul austriac Eugen von Böhm-Bawerk a publicat în 1896 o critică celebră a sistemului lui Marx. Argumentul lui: valoarea nu vine din muncă, ci din utilitatea pe care o atribuie oamenii bunurilor, iar dobânda și profitul se explică prin faptul că bunurile de azi sunt preferate celor de mâine. Ideea este dezvoltată în cursul „Economia modernă”.

Ce nu s-a adeverit

Marx anticipa sărăcirea tot mai mare a muncitorilor din țările industrializate. În secolul XX, salariile reale din aceste țări au crescut mult, iar statul a introdus asigurări sociale, limite ale zilei de muncă și dreptul la sindicat. Revoluțiile socialiste au avut loc mai ales în țări predominant agrare (Rusia, China), nu în cele mai industrializate, cum se aștepta Marx.

Problema economiei planificate

Fără piață, planificatorii trebuie să stabilească milioane de prețuri și cantități. Cozile, penuria și produsele de calitate slabă din economiile planificate au fost explicate de economiștii austrieci (Mises, Hayek) prin lipsa prețurilor de piață, care transmit informații despre raritate. Dezbaterea este tratată în lecția despre școala austriacă.

Ce a rămas

Multe teme ridicate de socialiști și de Marx au intrat în politica obișnuită a statelor cu economie de piață: ziua de muncă de 8 ore, interzicerea muncii copiilor, educația gratuită, cooperativele, rolul sindicatelor. Owen este considerat unul dintre pionierii mișcării cooperatiste.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Ce a făcut Robert Owen la filatura de la New Lanark?

Alege o singură variantă.

2. Ce vinde muncitorul capitalistului, după Marx?

Alege o singură variantă.

3. Valoarea produsului unei zile este de 900 de lei. Materiile prime și uzura uneltelor (c) sunt 400 de lei, iar salariul (v) este 250 de lei. Cât este plusvaloarea (m), după Marx?

Scrie un număr.

lei

4. Cu aceleași cifre (c = 400, v = 250, m = 250 de lei), cât este rata plusvalorii m′?

Scrie un număr.

%

5. Tot cu c = 400, v = 250 și m = 250 de lei, cât este rata profitului p′? (rotunjește la un număr întreg)

Scrie un număr.

%

6. De ce credea Marx că rata profitului tinde să scadă?

Alege o singură variantă.

7. În România, principalele întreprinderi industriale au fost naționalizate prin Legea nr. 119 din iunie 1948.

Alege o singură variantă.

8. Care dintre următoarele predicții ale lui Marx nu s-a confirmat în țările industrializate?

Alege o singură variantă.