Istoria gândirii economice · Critici ale economiei clasice
Școala istorică germană și naționalismul economic
Începător35 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici argumentul lui Friedrich List pentru protecția temporară a industriilor tinere și calculezi prețul unui produs importat cu taxă vamală.
- Descrii ideile școlii istorice germane și de ce respingea legile economice universale.
- Cântărești avantajele și riscurile protecționismului educativ, cu exemple din istoria României.
Teorie
Ideea centrală: în prima jumătate a secolului XIX, Marea Britanie era deja „atelierul lumii”, iar Germania era o mulțime de state mici, mai ales agrare. Economiștii germani au întrebat: liberul schimb recomandat de Smith și Ricardo este bun pentru toate țările, oricând? Răspunsul lor a fost „nu”: politica potrivită depinde de stadiul de dezvoltare și de istoria fiecărei națiuni.
Partea 1. Friedrich List și industriile tinere
Friedrich List (1789–1846), economist german, a trăit câțiva ani în Statele Unite, unde a cunoscut ideile lui Alexander Hamilton despre sprijinirea manufacturilor americane. Întors în Germania, a susținut Uniunea vamală germană (Zollverein, 1834), care a desființat vămile dintre statele germane. În 1841 a publicat „Sistemul național de economie politică”.
List a pus în centru forțele productive ale unei națiuni: capacitatea ei de a produce bogăție în viitor (fabrici, tehnică, școli, infrastructură, oameni calificați). Pentru el, o țară nu trebuie să se întrebe doar „unde cumpăr azi cel mai ieftin?”, ci și „ce capacitate de producție am peste 20 de ani?”.
List a descris etapele prin care trece o națiune: păstorit, agricultură, agricultură plus manufacturi și, în final, agricultură, manufacturi și comerț. O țară aflată la mijlocul drumului nu își poate construi industria dacă intră direct în concurență cu fabricile engleze, mai vechi, mai mari și mai ieftine.
Soluția lui List este protecționismul educativ: taxe vamale temporare și selective, doar pentru industriile care au șanse reale să devină competitive. Odată ce industria „a crescut”, taxele se elimină și țara trece la liberul schimb. List nu cerea protecție pentru agricultură și nici pentru ramurile fără viitor.
List a mai observat că Anglia însăși își construise industria în spatele unor taxe vamale mari, iar după ce a devenit cea mai puternică, a început să recomande altora liberul schimb. El a comparat situația cu cineva care, după ce a urcat sus, dă la o parte scara pe care a urcat.
Partea 2. Taxa vamală: regula în cuvinte și calculul
Regula în cuvinte: prețul intern al unui produs importat este prețul de import înmulțit cu (1 + cota taxei vamale).
Protecția are însă un preț, plătit de cumpărători. Dacă se vând 1.000 de biciclete pe an la 1.400 de lei în loc de 1.000 de lei, cumpărătorii plătesc în plus 1.000 × 400 = 400.000 de lei pe an.
Partea 3. Școala istorică germană
List este considerat un precursor al școlii istorice germane, un grup de economiști care au dominat universitățile germane în a doua jumătate a secolului XIX.
- Vechea școală istorică: Wilhelm Roscher (care a publicat în 1843 un manual „după metoda istorică”), Bruno Hildebrand și Karl Knies.
- Noua școală istorică: Gustav von Schmoller (1838–1917), cel mai influent, fondator în 1873 al Asociației pentru politică socială (Verein für Socialpolitik).
Ideile lor comune:
- Nu există legi economice universale, valabile în orice țară și epocă. Ce merge în Anglia nu merge automat în Prusia.
- Economia se studiază prin istorie: date, arhive, studii despre bresle, prețuri, instituții, nu prin raționamente abstracte.
- Economia este legată de drept, morală, cultură și stat.
- Statul are un rol activ: protecție vamală când este nevoie, reforme sociale, căi ferate, educație.
În aceeași epocă, Germania lui Bismarck a introdus primele asigurări sociale obligatorii: de sănătate (1883), de accidente (1884) și de bătrânețe și invaliditate (1889).
Video
Friedrich List's National System of Political Economy
de Research Lounge
Se încarcă de pe YouTube
Friedrich List's National System of Political Economy · de Research Lounge · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Ce înțelege List prin forțe productive și de ce le consideră mai importante decât bogăția de azi?
Protectionism: The infant industries argument
de Adam Smith Institute
Se încarcă de pe YouTube
Protectionism: The infant industries argument · de Adam Smith Institute · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul prezintă o critică a argumentului industriilor tinere. Care este principala obiecție?
Exemple grafice
Graficul urmărește fabrica de biciclete din exemplu. Costul de producție scade cu 100 de lei pe an pe măsură ce muncitorii câștigă experiență și producția crește.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | Lei pe bicicletă |
|---|---|---|
| Cost fabrică locală | 1 | 1.400 |
| Cost fabrică locală | 7 | 800 |
| Cost fabrică locală | 8 | 800 |
| Import cu taxă | 1 | 1.400 |
| Import cu taxă | 8 | 1.400 |
| Import fără taxă | 1 | 1.000 |
| Import fără taxă | 8 | 1.000 |
| Taxa se poate elimina | 5 | 1.000 |
Ce să observi: între anii 1 și 5, fabrica supraviețuiește doar datorită taxei. Din anul 5 poate concura fără protecție, iar în anul 7 produce cu 800 de lei, mai ieftin decât importul. Încearcă un scenariu mai puțin fericit: dacă costul ar scădea doar cu 30 de lei pe an, după 4 ani ar fi tot 1.400 − 4 × 30 = 1.280 de lei, mult peste prețul de import, iar protecția ar trebui să dureze foarte mult.
Concluzie: argumentul lui List funcționează doar dacă industria protejată chiar învață și devine competitivă, iar taxa se elimină la timp.
Aprofundare
Disputa metodelor (Methodenstreit)
În 1883, economistul austriac Carl Menger a publicat o carte despre metoda științelor sociale, în care apăra teoria abstractă: economia poate descoperi legi generale pornind de la comportamentul individual, așa cum fizica pornește de la principii simple. Schmoller a răspuns critic, iar Menger a replicat în 1884. Disputa a durat ani de zile. Azi, economiștii folosesc ambele căi: modele teoretice și verificarea lor cu date și studii istorice.
Criticile protecționismului educativ
- Industria care nu mai crește: odată obținută protecția, firmele au interes să o păstreze și fac presiuni politice ca taxele să rămână.
- Alegerea câștigătorilor: statul trebuie să ghicească ce industrii vor deveni competitive, iar greșelile sunt plătite de consumatori.
- Represaliile: alte țări pot răspunde cu taxe proprii asupra exporturilor tale.
- Costul ascuns: cumpărătorii și firmele care folosesc produsul protejat ca materie primă plătesc prețuri mai mari.
Caz real: protecționismul în România modernă
După expirarea convenției comerciale cu Austro-Ungaria, România a adoptat în 1886 un tarif vamal autonom, cu taxe mai mari la produsele industriale, iar în 1887 o lege pentru încurajarea industriei naționale, cu scutiri de taxe pentru fabricile noi. Austro-Ungaria a răspuns cu un „război vamal”, care a lovit exporturile românești de animale. Ideea a continuat în perioada interbelică, sub deviza liberală „Prin noi înșine”. În 1929, economistul român Mihail Manoilescu a publicat la Paris o teorie a protecționismului pentru țările agrare, care a avut ecou mai ales în America Latină.
Moștenirea școlii istorice
Mai mulți economiști americani care au studiat în Germania au dus ideile școlii istorice în SUA, unde au contribuit la apariția instituționalismului (tratat în lecția despre Veblen, Coase și North). Max Weber și Werner Sombart, apropiați de noua școală istorică, au studiat legătura dintre cultură și economie, de exemplu în lucrarea lui Weber despre etica protestantă și spiritul capitalismului (1904–1905).
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.