Nevoile și resursele. Activitatea economică

Teorie

Partea 1. Activitatea umană și activitatea economică

Oamenii nu stau degeaba: muncesc, învață, gătesc, se joacă, ajută pe alții. Tot ce facem conștient, cu un scop, se numește activitate umană. Doar o parte din ea este economică. A te plimba prin parc pentru plăcere este activitate umană, dar nu produce nimic pentru schimb. A coace pâine ca să o vinzi este activitate economică.

Un bun este un obiect (pâinea, telefonul), iar un serviciu este o activitate făcută pentru altcineva (un tuns, o cursă cu taxiul). Activitatea economică are trei faze legate între ele:

1. Producția: resursele se transformă în bunuri și servicii (brutarul coace pâinea).
2. Schimbul: bunurile și serviciile ajung la cei care le vor, de obicei contra bani (pâinea se vinde).
3. Consumul: bunurile și serviciile sunt folosite pentru a satisface nevoi (mănânci pâinea).

Cei care participă se numesc agenți economici: gospodăriile (consumă și oferă muncă), firmele (produc) și statul (colectează taxe, oferă servicii publice, stabilește reguli).

Partea 2. Nevoile și piramida lor

Nevoile se împart după mai multe criterii. Cele mai folosite sunt:

• primare și secundare: cele primare țin de supraviețuire (hrană, apă, adăpost, somn), cele secundare țin de confort, cultură și relații (o excursie, o carte, un concert);
• individuale și colective: unele privesc o persoană (o haină), altele o comunitate (drumuri, școli, siguranță publică);
• materiale și nemateriale: unele cer bunuri (mâncare), altele servicii sau experiențe (educație, recunoaștere).

Psihologul Abraham Maslow a propus în 1943 ordonarea nevoilor după importanță, sub forma unei piramide a nevoilor. Ideea este că, de regulă, ne ocupăm de nevoile de la bază înainte de cele de sus.

Nivel	Tip de nevoie	Exemple
5 (vârf)	Autorealizare	Să te dezvolți, să creezi, să-ți folosești talentele
4	Stimă	Respect, succes, recunoaștere
3	Apartenență	Prietenie, familie, dragoste, grup
2	Siguranță	Loc de muncă stabil, locuință sigură, sănătate
1 (bază)	Fiziologice	Hrană, apă, aer, somn, îmbrăcăminte

Nevoile omului modern nu sunt însă cele ale strămoșilor lui. Nevoile de bază rămân esențiale, pentru că fără ele nu supraviețuim. Dar într-o societate prosperă cele mai multe sunt satisfăcute aproape automat, așa că nu mai ocupă locul central în deciziile zilnice. Atenția se mută spre nevoile de sus: educație, timp liber, statut, experiențe. Apar și nevoi care nu existau înainte, precum internetul sau telefonul mobil, iar unele nevoi vechi se satisfac altfel: nu mai cauți doar hrană, ci hrană variată, sănătoasă, livrată acasă.

Partea 3. Resursele

Resursele se împart în două mari categorii.

1. Resurse primare (existente înainte de activitatea economică):

• a) Resurse umane: munca oamenilor, adică timpul, forța fizică, priceperea și cunoștințele lor. Unii autori le adaugă spiritul antreprenorial, adică capacitatea de a organiza producția.
• b) Resurse naturale: ce oferă natura: terenul, apa, solul, pădurile, minereurile, petrolul, aerul, energia solară. Unele se refac (pădurea), altele se epuizează (petrolul).

2. Resurse derivate (obținute prin activitate economică, plecând de la cele primare): utilajele, clădirile, uneltele, tehnologia, informația. Cuptorul unei brutării este făcut din metal (resursă naturală) prin munca oamenilor (resursă umană). Unele manuale includ aici și resursele financiare. Banii nu produc nimic singuri, dar cu ei se cumpără celelalte resurse.

Economiștii mai grupează resursele în factori de producție: pământ (resursele naturale), muncă (resursele umane) și capital (resursele derivate folosite în producție).

Fiindcă nevoile sunt multe, iar resursele limitate, nicio societate nu poate produce tot ce își dorește. Trebuie să aleagă, iar fiecare alegere are un cost de oportunitate: ce faci cu o oră de muncă nu mai poți face cu ea în altă parte. Aici intră în scenă economia ca știință.

Video

Intro to Economics: Crash Course Econ #1

de CrashCourse

Pornește video

Se încarcă de pe YouTube

Intro to Economics: Crash Course Econ #1 · de CrashCourse · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Notează cum definește clipul economia și compar-o cu definiția din lecție.

Exemple grafice

Să vedem cum se leagă resursele de producție. Un mic atelier de tâmplărie are 40 de ore de muncă pe săptămână și poate face scaune sau mese. Poate folosi toate orele pentru un singur produs sau le poate împărți.

Vezi datele ca tabel

Ce poate produce un atelier, înainte și după o mașină nouă

Serie	Scaune pe săptămână	Mese pe săptămână
Fără mașină	0	5
Fără mașină	10	0
Cu mașină	0	10
Cu mașină	20	0
A (4 scaune, 3 mese)	4	3
B (10 scaune, 5 mese)	10	5

Ce vedem în grafic:

• Punctele de pe linii folosesc toate cele 40 de ore de muncă (o resursă umană limitată). Punctele din interior lasă ore nefolosite.
• Mașina este o resursă derivată (capital): cu aceleași 40 de ore de muncă, atelierul produce mai mult, iar linia se mută spre exterior.
• Costul de oportunitate al unei mese este de 2 scaune în ambele situații. Liniile sunt paralele, pentru că mașina scurtează timpii în aceeași proporție.

Încearcă să găsești pe grafic o combinație de produse pe care atelierul o poate face doar cu mașina.

Concluzie: resursele limitate obligă la alegeri, iar resursele derivate, precum mașina, extind ce se poate produce fără să elimine alegerea.

Aprofundare

Piramida lui Maslow: utilă, dar nu lege

Modelul este simplificat și a fost criticat: oamenii nu urmează mereu ordinea (cineva poate renunța la confort pentru o cauză), iar nivelurile se suprapun. Îl folosim ca ilustrare, nu ca regulă.

Bunuri de consum și bunuri de capital

Pâinea pe care o mănânci este bun de consum. Cuptorul este bun de capital: nu îl consumi, ci îl folosești ca să produci. Același obiect poate fi și una, și alta: o mașină folosită de familie este bun de consum, iar aceeași mașină folosită la curierat este capital.

Circuitul economic simplificat

Gospodăriile oferă firmelor muncă și primesc venituri, de exemplu salarii. Firmele oferă bunuri și servicii și primesc bani din vânzări. Banii circulă în sens invers față de bunuri și servicii. Acest model lasă deoparte statul, băncile și comerțul cu alte țări.

Frontiera atelierului în formule

Fără mașină, timpul folosit este $4s + 8m = 40$, unde $s$ este numărul de scaune și $m$ numărul de mese. De aici:

$$m = 5 - \frac{s}{2}$$

Fiecare scaun în plus înseamnă o jumătate de masă în minus, deci o masă costă 2 scaune. Cu mașina, $2s + 4m = 40$, adică $m = 10 - \frac{s}{2}$: același cost al unei mese exprimat în scaune, dar cu o frontieră mai la exterior.

Investiția și costul ei

În grafic, mașina apare gata făcută. În realitate, construirea ei cere resurse: dacă atelierul își petrece o săptămână făcând o mașină, în acea săptămână nu produce mobilă. Investiția înseamnă renunțare la producția de azi pentru a produce mai mult mâine.

Limite

• Exemplul presupune că orice oră de muncă produce la fel de mult. În realitate, randamentul se schimbă.
• Împărțirea resurselor diferă între manuale: unele pun resursele financiare la cele derivate, altele le tratează separat.
• Nu toate nevoile se satisfac prin piață: unele se satisfac în familie sau prin servicii publice.