Macroeconomie · Șomajul și inflația
Șomajul: cine este șomer, de ce apare și cum se combate
Intermediar40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici cine este considerat șomer după criteriile oficiale și calculezi rata șomajului.
- Deosebești șomajul fricțional, structural, ciclic și sezonier și le legi de cauzele lor.
- Descrii efectele economice și sociale ale șomajului și deosebești politicile pasive de cele active.
Teorie
Partea 1. Ce este șomajul și cine este șomer
În primul curs de macroeconomie ai văzut că piața muncii nu se echilibrează perfect. Cea mai vizibilă formă a acestui dezechilibru este șomajul.
Nu oricine nu lucrează este șomer. Un student la zi, un pensionar sau o persoană care nu vrea să lucreze fac parte din populația inactivă, nu din rândul șomerilor. După criteriile Organizației Internaționale a Muncii (folosite și de Institutul Național de Statistică), un șomer este o persoană care îndeplinește simultan patru condiții:
- are vârsta și capacitatea de a munci (în statisticile INS, 15–74 de ani);
- nu are un loc de muncă și nu desfășoară o activitate aducătoare de venit;
- este disponibilă să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni;
- a căutat activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni (a trimis CV-uri, a mers la interviuri, s-a înscris la agenția de ocupare).
Partea 2. Indicatorii șomajului
Primul indicator este numărul total de șomeri, util pentru a ști câți oameni au nevoie de sprijin. Pentru a compara țări sau perioade diferite, se folosește însă rata șomajului, care raportează numărul șomerilor la populația activă (ocupați plus șomeri), nu la populația totală:
Alți indicatori utili sunt durata șomajului (șomajul de lungă durată înseamnă peste 12 luni fără loc de muncă) și rata șomajului pe grupe: tineri, regiuni, niveluri de educație.
Partea 3. Cauzele șomajului
- Progresul tehnologic și automatizarea. Roboții, software-ul și inteligența artificială preiau sarcini făcute înainte de oameni. Apar noi meserii, dar cei înlocuiți nu au întotdeauna competențele pentru ele.
- Crizele economice. Când vânzările scad, firmele reduc producția și concediază. Cererea de muncă este derivată din cererea pentru produse.
- Declinul unor industrii tradiționale. Mineritul, industria grea sau textilele pot pierde teren în fața concurenței externe sau a noilor tehnologii, lăsând fără loc de muncă regiuni întregi.
- Modificarea preferințelor consumatorilor. Dacă oamenii cumpără mai mult online, magazinele fizice angajează mai puțin, iar firmele de curierat mai mult.
- Rigiditățile pieței muncii. Salariile care nu scad în crize, un salariu minim ridicat față de productivitate sau mobilitatea redusă a oamenilor pot menține șomajul.
Partea 4. Formele și tipurile de șomaj
- Șomajul fricțional (de tranziție) apare când oamenii se află între două locuri de muncă: absolventul care își caută primul post, cel care și-a dat demisia ca să găsească un post mai bun, cel care s-a mutat în alt oraș. Este de scurtă durată, adesea voluntar, și există chiar și într-o economie sănătoasă.
- Șomajul structural apare din nepotrivirea dintre competențele sau locul de reședință al șomerilor și cerințele posturilor libere. De exemplu, un miner dintr-o mină închisă nu poate deveni imediat tehnician IT. Este de lungă durată și se rezolvă prin recalificare.
- Șomajul ciclic este provocat de recesiune: scade cererea în întreaga economie, iar firmele concediază în masă. Crește în crize și scade în perioadele de creștere.
- Șomajul sezonier apare în activitățile care depind de anotimp: agricultura, turismul de litoral sau de munte, construcțiile.
Economiștii numesc rata naturală a șomajului nivelul șomajului din perioadele în care economia funcționează normal: suma dintre șomajul fricțional și cel structural. Rata șomajului nu ajunge niciodată la zero, pentru că întotdeauna cineva își schimbă locul de muncă.
Partea 5. Efectele negative ale șomajului
La nivel economic:
- se pierde producție: oamenii care ar putea munci nu produc nimic, așa că PIB-ul este mai mic decât ar putea fi (PIB potențial pierdut, care nu se mai recuperează);
- statul încasează mai puțin din impozite și contribuții și, în același timp, plătește mai mult pentru ajutoare de șomaj și asistență socială;
- scade consumul, ceea ce poate adânci criza: firmele vând mai puțin și concediază în continuare.
La nivel social și personal:
- scade nivelul de trai al familiilor, iar riscul de sărăcie și îndatorare crește;
- se depreciază capitalul uman: cine stă mult timp fără loc de muncă își pierde din abilități și îi este tot mai greu să se reangajeze;
- stres psihologic: anxietate, pierderea încrederii în sine, conflicte în familie, probleme de sănătate;
- șomajul ridicat în rândul tinerilor poate alimenta emigrația și tensiunile sociale.
Partea 6. Politicile pasive de combatere
Politicile pasive nu creează locuri de muncă, ci protejează venitul celor care și-au pierdut postul. Principalul instrument este indemnizația de șomaj. În România, potrivit Legii nr. 76/2002, o primesc șomerii care au contribuit cel puțin 12 luni în ultimele 24, pentru 6, 9 sau 12 luni, în funcție de câți ani au contribuit. Suma are o parte fixă (75% din indicatorul social de referință) și o parte care crește cu vechimea în muncă.
Pe lângă ea, statul poate acorda venituri minime de incluziune și alte ajutoare sociale. Politicile pasive sunt necesare, dar au o limită: dacă ajutorul este foarte generos și durează foarte mult, unii oameni pot amâna căutarea unui post.
Partea 7. Politicile active de combatere
Politicile active urmăresc reintegrarea șomerilor în muncă:
- cursuri de calificare și recalificare, gratuite, pentru meseriile căutate;
- subvenții pentru firmele care angajează șomeri, tineri, persoane peste 45 de ani sau persoane cu dizabilități;
- sprijin pentru antreprenoriat: consultanță și finanțare pentru cei care vor să-și deschidă o afacere;
- consiliere în carieră și medierea muncii: burse ale locurilor de muncă, ajutor la scrierea CV-ului, legătura cu angajatorii;
- prime de mobilitate pentru cei care se mută sau fac naveta ca să lucreze.
Video
8.2. Somajul voluntar si somajul involuntar
de Basarab Gogoneata
Se încarcă de pe YouTube
8.2. Somajul voluntar si somajul involuntar · de Basarab Gogoneata · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Curs de macroeconomie la ASE București. Care este diferența dintre șomajul voluntar și cel involuntar? Încadrează fiecare dintre tipurile din Partea 4 într-una dintre cele două categorii.
Types of Unemployment: Frictional, Structural, Cyclical, and Seasonal
de Professor Dave Explains
Se încarcă de pe YouTube
Types of Unemployment: Frictional, Structural, Cyclical, and Seasonal · de Professor Dave Explains · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Pentru fiecare tip de șomaj, notează exemplul din clip și găsește un exemplu asemănător din România.
Exemple grafice
Primul grafic arată rata șomajului dintr-o țară timp de zece ani, comparată cu rata ei naturală. În anii 3–7, economia trece printr-o recesiune.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Anul | Rata șomajului (%) |
|---|---|---|
| Rata șomajului | 0 | 5 |
| Rata șomajului | 1 | 4,8 |
| Rata șomajului | 2 | 5,2 |
| Rata șomajului | 3 | 7 |
| Rata șomajului | 4 | 9 |
| Rata șomajului | 5 | 8,5 |
| Rata șomajului | 6 | 7 |
| Rata șomajului | 7 | 6 |
| Rata șomajului | 8 | 5,3 |
| Rata șomajului | 9 | 5 |
| Rata șomajului | 10 | 4,8 |
| Rata naturală (5%) | 0 | 5 |
| Rata naturală (5%) | 10 | 5 |
| Recesiune: 9% | 4 | 9 |
Încearcă să citești șomajul ciclic din anul 4: 9% − 5% = 4 puncte procentuale. Concluzie: nici în anii buni șomajul nu dispare (rămâne cel fricțional și structural), iar partea ciclică dispare doar când economia își revine.
Al doilea grafic arată șomajul dintr-o stațiune de pe litoral, lună de lună, de-a lungul unui an.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Luna (1 = ianuarie) | Rata șomajului (%) |
|---|---|---|
| Rata șomajului | 1 | 12 |
| Rata șomajului | 2 | 12 |
| Rata șomajului | 3 | 11 |
| Rata șomajului | 4 | 9 |
| Rata șomajului | 5 | 6 |
| Rata șomajului | 6 | 3 |
| Rata șomajului | 7 | 2 |
| Rata șomajului | 8 | 2 |
| Rata șomajului | 9 | 4 |
| Rata șomajului | 10 | 8 |
| Rata șomajului | 11 | 11 |
| Rata șomajului | 12 | 12 |
| Sezonul estival | 7,5 | 2 |
Încearcă să spui de ce același om poate fi ocupat în august și șomer în februarie, fără să-și fi schimbat meseria. Concluzie: șomajul sezonier este previzibil, iar statisticienii publică adesea și cifre „ajustate sezonier”, ca să vadă tendința de fond.
Aprofundare
Legătura dintre rată, ocupare și activitate
Dacă este populația activă, populația ocupată și numărul de șomeri, atunci și:
Rata șomajului poate scădea și fără ca cineva să se angajeze: dacă unii șomeri descurajați nu mai caută de lucru, ei ies din populația activă. De aceea, rata șomajului se citește împreună cu rata de activitate. Exemplu ipotetic: 3.000 de șomeri din 53.000 de activi (). Dacă 1.000 de șomeri renunță să mai caute, rămân 2.000 din 52.000, adică , deși nimeni nu și-a găsit loc de muncă.
Legea lui Okun
Economistul Arthur Okun a observat în 1962 o relație empirică între șomaj și producție: când rata șomajului este peste rata naturală, PIB-ul efectiv este sub cel potențial. Într-o formă simplificată:
unde este PIB-ul efectiv, PIB-ul potențial, rata șomajului și rata naturală. Okun a estimat pentru SUA în jur de 3, iar estimările mai recente sunt mai apropiate de 2. Cu , în anul 4 din primul grafic (, ), PIB-ul ar fi cu aproximativ sub potențial. Coeficientul diferă de la țară la țară și în timp, deci relația este o regulă aproximativă, nu o lege exactă.
Excepții și nuanțe
- Un anumit nivel de șomaj fricțional este util: oamenii care își caută un post potrivit ajung mai productivi decât dacă ar accepta primul post găsit.
- Protecția mare la concediere ajută angajații existenți, dar poate face firmele reticente să angajeze, ceea ce lungește șomajul celor din afară.
- Șomajul „ascuns” (oameni care lucrează mai puțin decât ar vrea sau care au renunțat să caute) nu apare în rata oficială.
Un caz real: Marea Criză din anii 1930
După prăbușirea bursei americane din 1929, producția și investițiile din Statele Unite au scăzut puternic, iar mii de bănci au dat faliment. Rata șomajului a ajuns la aproximativ 25% în 1933: unul din patru americani activi nu avea loc de muncă. Era un șomaj preponderent ciclic, provocat de prăbușirea cererii, nu de lipsa de competențe. Experiența a schimbat politica economică: au apărut programe publice de lucrări și, în 1935, un sistem federal de asigurări pentru șomaj, adică exact combinația de politici active și pasive din această lecție.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.